Home

  • Nimeni nu mai este „acasă”. Simona „100% Mouratoglou” renunță din nou la Teo Cercel

    La începutul pregătirilor pentru sezonul 2022, Simona Halep, rămasă fără antrenor după plecarea lui Darren Cahill, făcea cunoscută noua (mai mult sau mai puțin) ei echipă, sută la sută românească. Erau oameni cu care mai colaborase în trecut, unul dintre ei, preparatorul fizic Teo Cercel, fiind probabil cel mai vechi și constant din echipa ei. Alături de el, antrenorii Adrian Marcu și Daniel Dobre – cel care îi fusese alături la câștigarea Wimbledon 2019, când australianul Cahill își luase un an sabatic pentru a petrece timp cu familia.

    „Toată lumea este acasă acum. Vă mulțumesc, băieți, că sunteți echipa și familia mea. Trecem la treabă, dar, întâi, zâmbim. Pentru Teo, zâmbetul încă este un proces în desfășurare”, scria atunci Simona pe Instagram, la o fotografie în care apărea alături de cei trei.

    2022 avea să devină însă anul „reinventării” Simonei. Dacă erau speculații și chiar ea dăduse ocazional de înțeles că în jurul vârstei de 30 de ani ar urma retragerea, mai ales că până la această vârstă a obținut în carieră tot ce și-ar putea dori o jucătoare de tenis (trofee de Grand Slam, locul 1 mondial, peste 20 de titluri WTA), iată că Simo începe o nouă poveste de iubire cu tenisul. Mai matură, mai echilibrată, îmbinând armonios viața de familie cu tenisul, sportiva noastră vrea să cucerească noi vârfuri. Nu a ascuns faptul că își dorește cel puțin încă un trofeu major, iar pentru asta pare dispusă să sacrifice orice, cel puțin în ceea ce privește componența echipei ei.

    La îndemnul lui Darren Cahill, românca a început în acest an să se antreneze la Academia mult titrată a celebrului Patrick Mouratoglou, cunoscut pentru faptul că în ultimii 10 ani a fost antrenorul Serenei Williams. De aici și până la a-l avea pe francezul de origine greacă antrenor exclusiv nu a mai fost decât un pas. Mouratoglou a adus în echipă încă trei francezi: sparring partner-ul Arnaud Restifo, fizioterapeuta Candice Gohier și managerul de comunicare Maxime Restif. Nu a trecut mult și Simona a renunțat și la managerul pe care l-a avut aproape toată cariera, Virginia Ruzici, începând colaborarea, tot la recomandarea lui Mouratoglou, cu Nina Wennerstrom și We Sport Agency.

    Echipa Simonei la Wimbledon 2022

    Teo Cercel, singurul „supraviețuitor” din echipa anunțată de Simona la începutul sezonului este și el „epurat” acum, potrivit presei sportive. La Washington, primul turneu la care participă după Wimbledon, jucătoarea a anunțat că are acum o echipă 100% Mouratoglou. „Totul este Mouratoglou acum! Echipa este 100% Mouratoglou! Tot ce mă înconjoară are legătură cu academia lui și cu el! Credeam că o voi termina cu tenisul la 30 de ani, dar acum am început un nou capitol frumos și mă bucur de asta! Voi vedea cât de bună voi fi pe viitor! Da, am avut încredere în el din prima secundă! Nu știam nimic despre el înainte, nu mai vorbisem niciodată până să merg la academia lui în aprilie. Deci totul este nou! Dar am încredere în el și mă simt în siguranță! Vom vedea!”

    Simona și Teo Cercel la Wimbledon 2022

    Nu e cazul să dramatizăm, dar e o realitate faptul că de o altă plecare din echipă a lui Teo se leagă cel mai grav accident din cariera Simonei, care a făcut-o să rateze cele mai importante turnee și obiective anunțate de ea pentru 2021 – Roland Garros, Wimbledon și Jocurile Olimpice. Mulți au speculat în presă și în social media că accidentarea de la Roma din 2021 a fost cauzată și de absența lui Teo, cel care avea grijă de pregătirea fizică a sportivei.

    Ruptura se produsese după ce, în ianuarie 2020, la turneul de la Adelaide, pregătitor pentru Australian Open, într-un meci contra Ajlei Tomljanovic, după ce a pierdut două game-uri consecutiv în primul set, Simona l-a chemat pe Darren Cahill pentru a se plânge de pregătirea fizică. „Să îi spui lui Teo că am obosit!” – a fost mesajul acid transmis de Simona australianului (de fapt, o săgeată la adresa lui Teo).

    Simona Halep și Darren Cahill, Adelaide 2020

    Răbufnirea nu avea să rămână fără urmări, astfel că la Australian Open Teo deja nu mai figura în echipa Simonei. Avea să fie cooptat în următorii doi ani de Sorana Cîrstea (de care îl leagă și o relație apropiată în plan personal, Sorana fiind nașa copilului lui Teo și al Alinei Tecșor). Rezultatele imediate obținute de Simona înainte ca pandemia să pună pauză sezonului competițional (semifinale la Australian Open și turneu câștigat la Dubai, după o finală epuizantă, de trei seturi, cu Elena Rîbakina) aveau să arate că sportiva avea la acel moment o pregătire fizică excelentă, în ciuda reproșurilor la adresa preparatorului ei fizic.

    Echipa Simonei Halep, Wimbledon 2022

    Cu o echipă sută la sută străină și cu un obiectiv pe care nu s-a sfiit să îl menționeze de fiecare dată în ultimele luni (un nou trofeu de Mare Șlem) rămâne de văzut dacă Simona reinventată, nu doar din punctul de vedere al echipei, dar și cu transformări vizibile, deși nu radicale, în jocul ei (încearcă să joace mai agresiv și să facă puncte mai ușor), va reuși să mai atingă vârfuri precum cele din trecut. Și dacă stabilirea unui obiectiv atât de mare, cu o echipă de profesioniști de anvergură internațională, nu pune mai degrabă o presiune suplimentară asupra Simonei care, să nu uităm, a obținut cele mai mari succese ale carierei având alături, ce-i drept, un antrenor redutabil, unul dintre cei mai buni din lume, dar fără o întreagă „armată profesionistă” în spate. Iar trofeul de la Wimbledon, cel mai important și neașteptat titlu al carierei ei, l-a obținut chiar fără Darren, ci cu Daniel Dobre alături (plus Teo Cercel și Virginia Ruzici).

    Sigur că echipa este importantă în succesul unui jucător, dar nu este determinantă, așa cum ne arată numeroase exemple din tenis. Importanți sunt, pe lângă echipă, și alți factori, plus ceva greu de descris dar care ar putea fi sumarizat prin „momentum”-ul din viața sportivului. Dacă e să dăm doar un exemplu, Emma Răducanu a atins apogeul cu o echipă fără experiență la cel mai înalt nivel, pentru a nu mai reuși nimic remarcabil următorul an, cu o echipă „de top” în spate. Iar Serena Williams a încercat zadarnic ani de zile, alături de Mouratoglou și toată academia lui, să obțină acel al 24-lea Mare Șlem care ar fi făcut-o (oficial) Greatest Of All Time în tenisul feminin.

    Patrick Mouratoglou și Simona Halep la Wimbledon 2022

    Sperăm cu toții ca schimbările făcute de Simona să fie de bun augur și o ducă acolo unde își dorește și unde ne dorim toți fanii ei. Poate că Simona reinventată sub marca Mouratoglou iubește mai mult să fie în centrul atenției și poate să câștige și atunci când așteptările sunt mari. US Open, cel mai puțin de succes Mare Șlem al sportivei, ar putea fi un bun test. Simona din trecut câștiga mai degrabă în momente când se afla „under the radar” (Roland Garros 2018 era incert pentru ea, dată fiind o accidentare la gleznă la Roma, iar la Wimbledon 2019 nimeni nu se gândea la ea ca la o favorită, fiind, la acel moment, suprafața ei cea mai slabă). Simona a explicat în trecut că la US Open este totul prea zgomotos, prea aglomerat, prea în centrul atenției, acesta fiind poate un motiv al prestațiilor ei mai puțin de succes pe marea scenă de la New York.

    2022 pare un an perfect ca Simona „100% Mouratoglou” să o cucerească.

  • Show și lacrimi la Wimbledon. Kristen Flipkens face spectacol în ultimul meci al carierei, Simona trece cu emoții în turul trei

    Dintre cele șapte românce, doar Simo și Irina Begu au rămas în turul trei la Wimbledon, însă Irina a fost eliminată vineri de Jelena Ostapenko.

     Nu fără emoții, Simona a trecut joi, în turul doi, de Kristen Flipkens, care, în ceea ce avea să fie ultimul meci al carierei, a făcut show cu o pleiadă de lovituri spectaculoase, îndelung aplaudate, în timp ce românca a revenit ca o mare campioană, după ce a fost condusă în ambele seturi.

    Kristen a jucat relaxată și zâmbitoare tot meciul și e imposibil să nu te întrebi ce poate fi în sufletul unei jucătoare care știe că acesta poate fi ultimul meci al carierei. O carieră lungă, în care pare nedrept, văzând cum poate încă să joace, că Flipkens a câștigat un singur titlu la simplu. S-a clasat cel mai sus pe locul 13 WTA și a câștigat cinci titluri WTA la dublu.  

     La meciul devenit de retragere al belgiencei a asistat și fosta jucătoare belgiană Kim Clijsters.

    Aflată acum pe locul 190 mondial, Flipkens nu este o jucătoare comodă pe iarbă, reușind la Wimbledon sferturi de finală, iar jucătoarea noastră nu a avut deloc un meci ușor pentru calificarea în turul trei.  

    Deși a început cu break, Simo s-a văzut condusă cu 3-1 de belgiancă, jucătoarea de 36 de ani  oferind spectatorilor și o doză de show în cele trei ghemuri câștigate la rând. Iar Simona ne-a dat și emoții după o căzătură care a rămas, din fericire, fără urmări.

    La 3-1 fostul lider mondial a părut că are un moment de introspecție, în care a contemplat  îndelung terenul advers și, probabil, mersul meciului.

    Din acel moment a părut că urmează regruparea, Simo a câștigat pe serviciul advers, recuperând break-ul, însă a pierdut imediat pe propriul serviciu, Flipkens preluând conducerea cu 4-2.  

    Adevărata introspecție a venit însă la 2-5, când setul părea pierdut pentru jucătoarea noastră. La pauza dintre ghemuri, Simona a stat sub prosop și a ieșit de acolo părând a avea cheia pentru descifrarea jocului, pentru că  a câștigat  următoarele 5 ghemuri și setul, într-o răsturnare spectaculoasă de situație.

    În cele cinci ghemuri, ambele jucătoare au reușit  lovituri spectaculoase – poate lovitura zilei fiind o scurtă impresionantă a belgiencei când a servit la 5-3. Simo a încheiat primul set cu 7-5.

    Belgianca a început excelent setul doi, conducând cu 3-0 și 4-1 și părea că meciul se îndreaptă spre un decisiv. Not with Simo on the court! Românca a reușit, ca și în setul 1, CINCI ghemuri consecutive și a încheiat partida, și cariera lui Flipkens, la 4.

    Au urmat momente emoționante la fileu, cu o îmbrățișare lungă între jucătoare și cu Flipkens izbucnind în plâns, în aplauzele spectatorilor de pe terenul 2 de la Wimbledon.

    Kristen Flipkens spune adio carierei profesioniste cu un meci deosebit de frumos, în care reușitele ei spectaculoase au fost pe deplin apreciate de public.

    A mai îmbrățișat-o o dată pe Simona, care a condus aplauzele publicului, a sărutat gazonul și apoi a vorbit la microfon, pe teren, în mod excepțional, onoare care îi revine de obicei doar câștigătoarei.

    „Să pot să-mi închei cariera contra unei campioane ca Simona, pe un asemenea teren și în fața voastră e un vis”, a declarat Kristen, emoționată.

    Este o adevărată campioană, de la care am învățat multe de-a lungul carierei,  a spus, la rândul ei, Simona, adăugând că meciul nu a fost despre ea, ci despre Kristen, căreia i-a mulțumit pentru tot ceea ce a făcut în tenis.

    E a doua oară în carieră când o sportivă joacă ultimul meci al carierei contra Simonei, după Marion Bartoli.

    Din păcate, Ana Bogdan, Irina Bara și Mihaela Buzărnescu au cedat joi în turul doi în fața unor jucătoare mult mai bine cotate: Petra Kvitova, Paula Badosa, respectiv Coco Gauff. Rămân însă cu faptul că au reușit tur doi, ceea ce nu e puțin lucru, mai ales la Wimbledon, pe iarbă, o suprafață cu care româncele, tradițional, nu sunt neapărat prietene. Această ediție a consemnat de altfel un record pentru România – a fost pentru prima dată când am avut șase românce (din 7) în turul doi la Grand Slam-ul londonez.

    Într-un meci programat vineri, după un prim set reușit, câștigat cu 6-3, Irina Begu le-a pierdut la 1 pe următoarele două în fața letonei Jelena Ostapenko, superioară statistic la toate capitolele.

    Irina Begu – Jelena Ostapenko:  6-3, 1-6, 1-6.  Irina rămâne cu două victorii frumoase și își egalează cea mai bună performanță pe iarba londoneză, obținută în  2015 și 2021.

    Interesant este că jucătoarea noastră o învinsese pe letonă în cele două întâlniri anterioare, în minimum de seturi, performanță cu care nici Simona Halep nu se poate lăuda: 6-3, 6-3 în 2014, la Fed Cup, şi 6-3, 6-3, în 2018, în primul tur la Madrid. Ostapenko își continuă marșul la Wimbledon, cu tenisul ei de „totul sau nimic”.

    De menționat și faptul că vulcanica jucătoare din Letonia este ultima care a reușit să o învingă pe Iga Swiatek, îniante ca liderul mondial să înceapă seria neîntreuptă de victorii.

  • Wimbledon 2022 – o ediție istorică și multe întrebări. Trebuia Simona să joace primul meci pe Central? Câștigă Nadal sau Djokovic încă un Grand Slam? Continuă Iga să fie imbatabilă? Revine Serena cu adevărat?

    Wimbledon 2022 va rămâne în istorie drept turneul la care sportivii nu au primit puncte. Însă onoarea de a juca la acest cel mai prestigios Grand Slam este mai importantă pentru jucători decât punctele, așa că sportivii importanți nu au renunțat să joace (cu excepția japonezei Osaka, care a declarat încă de la început să ca pe ea o motivează punctele.) Desigur, premiile în bani, deloc de neglijat, sunt și ele acolo, ca o motivație suplimentară.

    Greu de spus dacă decizia ATP și WTA de a retrage punctele din turneu, ca reacție la faptul că organizatorii de la Wimbledon au decis să nu permită participarea jucătorilor din Rusia și Belarus, a fost una justă. A încercat oricum să contrabalanseze decizia controversată a organizatorilor turneului, criticată de mulți oameni de tenis și rămasă singulară până în prezent, de a refuza participarea unor jucători cu nimic vinovați de faptul că în țara lor un dictator a decis să pornească războiul împotriva unei alte țări.

    Printre jucătorii care vor lipsi ca urmare a deciziei organizatorilor se află liderul ATP Daniil Medvedev, Andrei Rublev, Arina Sabalenka și Victoria Azarenka.

    O controversă mai mică și care ne privește a pus pe jar în ultimele zile social media – cine ar trebui să deschidă meciurile feminine pe terenul central, în lipsa campioanei de anul trecut, Ashley Barty, retrasă surprinzător la începutul acestui an.

    Simona Halep, zâmbitoare înainte de Wimbledon. Foto: Wimbledon/Twitter

    Numele Simonei Halep a fost vehiculat încă de acum câteva luni, dat fiind că românca, campioană la Wimbledon în 2019, nu a avut șansa să facă acest lucru tradițional în turneul londonez – în 2020 Wimbledon nu a avut loc din cauza pandemiei, iar în 2021 Simona nu a participat din cauza accidentării care a ținut-o departe de tenis luni bune și a făcut-o să rateze inclusiv Roland Garros și Jocurile Olimpice.

    The Tennis Podcast a făcut chiar un sondaj pe Twitter în care a întrebat ce sportivă ar trebui să aibă onoarea de a deschide meciurile pe Central – Simona Halep, Iga Swaitek (liderul WTA), Serena Williams (multiplă campioană pe iarba londoneză), iar Simona a obținut cele mai multe voturi.

    Fostul antrenor al Simonei, Darren Cahill, dar și alte voci din tenis au susținut că onoarea ar trebui să-i revină Simonei. Chiar și Ashely Barty, campioana en titre retrasă, a susținut-o pe Simo în această „cursă” neoficială.

    Organizatorii au decis însă altfel și, potrivit unor surse, la această decizie a contribuit și retragerea Simonei înaintea semifinalei de la Bad Homburg, sportiva acuzând ceva probleme fizice. Chiar dacă motivul evocat (faptul că s-a trezit cu gâtul înțepenit în ziua semifinalei pe care urma să o joace cu Bianca Andreescu) a ascuns probabil o decizie tactică, pentru ca Simona să nu riște nimic înainte de Wimbledon, organizatorii au luat în serios posibila accidentare și au decis să o desemneze pe Iga Swiatek, liderul mondial, drept cea care va deschide meciurile feminine pe Central.

    Decizia a fost probabil una de conjunctură, Wimbledon neavând o politică clară pentru astfel de situații – în 2021, în lipsa campioanei de la precedentul turneu, care era Simona, onoarea i-a revenit liderului WTA, Ashley Barty, dar au fost și situații în trecut când rolul i-a revenit finalistei ediției precedente.

    Faptul că Simona nu va juca primul meci pe Central este, cred, mai puțin important și poate fi chiar un avantaj pentru ea. E bine știut faptul că Simona a performat mai bine la turnee mari, mai ales la Grand Slam-uri, când nu a fost în prim plan, ci mai degrabă era cumva sub radar. În 2018, la Roland Garros, venea după finala pierdută la AO și după o accidentare la Roma care îi pusese sub semnul întrebării participarea la Open-ul francez. Iar în 2019 nimeni și nimic nu prevestea că ar putea să câștige turneul pe suprafața ei cea mai puțin favorită la acel moment (deși, la nivelul Simonei, e văzută la orice turneu ca posibilă câștigătoare.)

    Întrebată despre acest subiect la conferința de presă de deschidere de la Wimbledon, Simona a avut cel mai bun și diplomat răspuns posibil – își dorește să se pună din nou în situația de a fi campioana care deschide seria meciurilor fetelor pe Central: “Pot spune că sunt tristă că am ratat onoarea de a deschide turneul, fiind accidentată, așa că deși am avut acea șansă, nu s-a putut. Poate voi mai avea această șansă, așa că o voi aștepta cu nerăbdare.”

    Important pentru Simona e să treacă cu bine de primul meci, care nu e deloc unul confortabil pentru un prim tur – Karolina Muchova. Deși a jucat doar cinci turnee anul acesta din cauza unei accidentări și este în afara top 300, cehoaica este o adversară dificilă, care a ajuns de două ori în sferturi la Wimbledon.

    Avem alte șase jucătoare pe tabloul principal la Wimbledon – dintre care doar Gabi Ruse are un prim tur deosebit de dificil, cu finalista de la Roland Garros, Coco Gauff. Să nu uităm însă că Gabi poate fi o jucătoare care produce surpriza, și într-o zi bună, cu tenisul ei cel mai calitativ, îndrăznesc să spun că ar putea să învingă pe oricine. În urmă cu câțiva ani, la Wimbledon, a fost foarte aproape de a produce surpriza în fața fostului număr 2 mondial, Agniewska Radwanska.

    Celelalte românce pentru care vom avea emoții sunt Sorana Cîrstea, Irina Begu, Ana Bogdan, Irina Bara și Mihaela Buzărnescu.

    Pe buzele tuturor stă întrebarea cât va reuși Iga Swiatek să prelungească șirul celor 35 de victorii neîntrerupte și dacă-și va adăuga un al doilea turneu de Grand Slam consecutiv și al șaptelea la rând. Sau dacă Serena va reveni cu adevărat – ea nu mai mai jucat de la Wimbledonul trecut și a revenit în acest an la Eastbourne, unde a jucat două meciuri la dublu alături de Ons Jabeur, după care s-au retras din cauza accidentării tunisiencei.

    Pe lângă Iga, care devine un fel de eternă campioană (dar care nu a mai jucat niciun meci oficial de la Roland Garros și nu a participat la niciun turneu pe iarbă), cred că oricare jucătoare din top 10, top 20 sau chiar top 50 ar putea câștiga anul acesta.

    Pe lângă favoritele evidente din top 10, Muguruza sau Kerber, care știu prea bine cum se câștigă un Grand Slam și care care au obiceiul de a produce câte o surpriză de genul ăsta exact când nimeni nu se așteaptă, sunt mereu candidate la un nou mare titlu. O surpriză ar putea produce și Pliskova, fost număr 1 mondial, aflată încă în căutarea primului Grand Slam și care a jucat finale majore, ultima chiar anul trecut la Wimbledon. În formă este și cealaltă cehoaică de top, Petra Kvitova, dublă campioană la Wimbledon. Petra a cam dispărut în ultimul timp din prim plan, dar este în formă bună, tocmai a câștigat turneul de la Eastbourne, iar jocul pe iarbă o avantajează.

    La băieți, notabilă este absența lui Federer, despre care fanii au sperat că se va întoarce la turneul lui favorit. Operat anul trecut, elvețianul nu a mai jucat de atunci niciun meci oficial și s-a tot vehiculat că s-ar putea întoarce pe iarba londoneză.

    Toată lumea se întreabă dacă Nadal, câștigător al celor două turnee de Grand Slam de până acum din 2022, va reuși încă o performanță uluitoare la Wimbledon – turneul cel mai greu de câștigat de către spaniol sau dacă Djokovic va reuși să se apropie la un Grand Slam distanță de Rafa. Sau poate vom aveam un nou campion de Mare Șlem, în persoana unuia dintre lupii tineri cei mai în formă în ultimul timp – Ruud, Tsitsipas, Alcaraz, Auger-Aliassime sau Berettini.

    Așadar, doamnelor și domnilor, luați-vă popcorn și bere, reînnoiți abonamentul (acela fără de care riscăm să nu vedem toate româncele), în câteva ore începe Wimbledon!

  • Before Wimbledon. Ratăm o finală românească, dar avem o nouă săptămână pe iarbă și un nou turneu cu Simona

    Săptămâna trecută am fost la doi pași de a avea o finală românească la Birmingham. Simona și Sorana au avut un parcurs bun la primul turneu jucat pe iarbă din acest an, înainte de Wimbledon, și au ajuns amândouă în semifinale. Cum sâmbătă a plouat toată ziua, semifinalele s-au mutat duminică. Dacă ar fi câștigat, fetele noastre nu doar că jucau finala una împotriva celeilalte, dar ar fi jucat și două meciuri în aceeași zi.

    Când am văzut că Simona alunecă pe iarba încă umedă și o întreabă pe arbitră dacă ea crede că se poate juca în siguranță, am început să-mi doresc să nu câștige meciul, pentru că nu voiam să se epuizeze în încă un meci și, mai ales, să riște o posibilă accidentare înainte de Wimbledon. Nu au ajutat nici remarcile comentatorului român care a evocat-o pe Mihaela Buzărnescu și accidentarea ei teribilă, petrecută tot în condiții de teren alunecos, care a scos-o (din păcate, pare că definitiv) din elita jucătoarelor de tenis. După ce a alunecat, Simona a jucat mai prudent, nu a mai alergat la fel de mult și a fost învinsă apoi, greu, în trei seturi, 6-3, 2-6, 6-4, de brazilianca Beatriz Haddat Maia, care avea să și câștige turneul, al doilea în două săptămâni pe iarbă.

    Simona Halep, la Bad Homburg. Sursa: WTA/Twitter

    Dacă pentru Simona a fost mai bine să fie eliminată în semifinale, pentru Sorana speram la o finală și poate chiar la un nou titlu – care pentru ea chiar ar fi contat. Sori s-a oprit însă și ea în semifinale, după un meci lung și greu pierdut în tiebreak-ului decisivului cu Shuai Zhang, 6-4, 1-6, 7-6 (5). De fapt, cele două meciuri au fost asemănătoare în unele puncte – ambele au durat peste două ori, au avut trei seturi, jucătoarele noastre au pierdut decisivul după ce au făcut primele break-ul și au condus în set și, în final, fiecare a avut un punct în plus față de adversară, deși amândouă au pierdut meciul.

    Pentru ambele a fost o premieră frumoasă: Sorana a ajuns pentru pentru prima dată în carieră în semifinale la un turneu desfășurat pe iarbă, în timp ce Simoana a ajuns în premieră în penultimul act la Birmngham.

    Și Sorana și Simona urmau să joace și săptămâna aceasta, cea de dinainte de Wimbledon, una la Eastbourne, cealaltă în Germania, la Bad Homburg. Dar asemănările s-au oprit aici. Dacă Sorana s-a resimțit după efortul din săptămâna precedentă și a abandonat după un set pierdut în primul meci, Simona a reușit două meciuri frumoase.

    Primul meci, cu Katerina Siniakova, din Cehia, a fost deosebit de complicat pentru sportiva noastră. A pierdut primul set, ceea ce, până acum în acest sezon, a însemnat și pierderea meciului. Mai mult, a fost condusă cu 0-3 și în setul secund. A recuperat însă spectaculos (ceea ce ne-a amintit de revenirea, dintr-o situație similară, în finala de la Roland Garros 2018, când a fost condusă cu set și 0-3) și a câștigat 9 ghemuri la rând. Și-a adjudecat setul doi la 3, apoi a ajuns la 3-0 în decisiv. A fost rândul ambițioasei cehoaice să recupereze, dar Simona nu a lăsat să-i scape meciul din mână și a încheiat socotelile cu 6-4 în decisiv.

    Meciul a însemnat și revenirea lui Mouratoglou, care a lipsit săptămâna trecută la Birmingham din echipa Simonei.

    În turul doi, Simo și-a făcut viața mai ușoară trecând în două seturi 6-0, 6-3, de slovena Tamara Zidansek, numărul 58 mondial. Dacă în primul set slovena nu a găsit cheia pentru a descifra jocul Simonei, în setul doi i-a făcut chiar break și a preluat conducerea, 3-1, însă Simo a revenit și a câștigat următoarele 5 ghemuri.

    Cu această victorie, românca egalează deja totalul victoriilor de anul trecut – 25 – întrerupt brutal de accidentarea de la Roma.

    În sferturi, Simo are o sarcină deloc ușoară: americanca Amanda Anisimova, locul 25 WTA şi favorită 6, o sportivă cu un joc periculos a cărei victorie de acum câțiva ani în fața Simonei la Roland Garros încă ne bântuie.

  • Regele Rafael Nadal și regatul său: al 14-lea trofeu la Roland Garros și al 22-lea Grand Slam al carierei!

    Povestea Roland Garros 2022 se încheie cu un Rafa Nadal care sfidează timpul, durerea și accidentările: la 36 de ani, scrie o nouă pagină în istoria tenisului și câștigă pentru a 14-a oară în istorie turneul, trecându-și în palmares al 22-lea trofeu de Grand Slam. Sunt două recorduri absolute.

    Este pentru prima dată când Nadal câștigă în același an Australian Open și Roland Garros. În 2009, când a câștigat primul titlu la Melbourne, Nadal, accidentat, avea să piardă la Roland Garros pentru prima dată în carieră, în fața lui Robin Soderling. De atunci, avea să mai piardă la turneul lui favorit doar de două ori: în 2015 și 2021, de fiecare dată în fața celui mai mare rival al său, Novak Djokovic.

    Palmaresul lui Nadal pe zgura pariziană este unul incredibil: 112 victorii și 3 înfrângeri. Matadorul nu a fost NICIODATĂ învins aici în finală. Nu a făcut-o nici azi tânărul de 23 de ani Casper Ruud, dominat aproape tot meciul de cel care îi este idol de la 6 ani, și care l-a învins fără probleme, 6-3, 6-3, 6-0.

    Nu a fost o finală grandioasă ca altele, mai degrabă a arătat ca o finală meciul cu Djokovic sau poate cel cu canadianul Felix Auger-Aliassime, dar probabil este una dintre cele mai dulci victorii pentru campionul spaniol.

    Până la Roland Garros, Rafa câștigase în acest an turneele de la Melbourne, Australian Open și Acapulco. Eliminat la Roma în optimi de Denis Shapovalov, pe fondul unor probleme medicale, spaniolul a venit la Paris cu puține meciuri jucate pe zgură. Forma sa fizică nu era cea mai încurajatoare, problema cronică de la picior făcându-l chiar să declare, înaintea meciului cu Novak, că ar putea fi ultimul lui meci la Paris. După finala câștigată avea chiar să declare că a făcut nenumărate injecții pentru a ține durerea sub control și a putea juca.

    Avea să joace și să câștige meci cu meci, momentele esențiale care l-au dus în finală fiind ultimele trei. În optimi a avut un meci de 5 seturi cu talentatul canadian Felix Auger-Aliassime, pe care avea să îl învingă cu 3-6, 6-3, 6-2, 3-6, 6-3.

    De marele său rival, liderul mondial, cel care îl elimina anul trecut în semifinale la Roland Garros pentru a câștiga apoi turneul avea să treacă în patru seturi, într-un alt meci maraton, început pe 31 mai noaptea și încheiat pe 1 iunie dimineața. Cu publicul în procent covârșitor de partea sa și total neprietenos cu Djokovic, Nadal a câștigat meciul jucat în condiții indoor din cauza ploii, ceea ce îi conferea un avantaj adversarului său.

    A urmat semifinala plină de dramatism, cu un Alexander Zverev începând excelent meciul și reușind să conducă, pentru ca Nadal să revină și să câștige apoi la tiebreak, unde germanul a condus cu 6-2. Setul doi avea să ajungă și el la tiebreak și încă nu se încheiase după mai bine de trei ore de joc, când Zverev s-a accidentat grav la glezna dreaptă și nu a mai putut că continue.

    Pentru Nadal nu a fost calificarea pe care și-o dorea în finală, dar își dorea clar să mai joace o semifinală și o finală la Paris, după cum a mărturisit.

    Nu știm dacă Rafa va mai juca sau dacă îl vom mai vedea la Roland Garros. Declarațiile sale au lăsat să se înțeleagă că retragerea s-ar putea petrece oricând și că orice meci ar putea fi ultimul. Înaintea finalei au existat speculații ba că și-ar putea anunța retragerea după meci, ba că va avea o conferință de presă separată, ba că Roger Federer este la Paris și va înmâna trofeul.

    Nimic din toate astea nu s-a întâmplat și vestea bună este că Rafa nu și-a anunțat oficial retragerea. Cuvintele lui din discursul învingătorului nu ne oferă certitudini, dar ne dau o speranță: „Nu știu ce va fi în viitor, dar voi lupta pentru a continua.”

    Pe Philippe Chatrier au fost azi doi Regi: Felipe al Spaniei și Rafael Nadal… al Zgurii.

    Ucenicul și-a întâlnit maestrul în cea mai importantă finală a carierei

    Casper Ruud, norvegianul de 23 de ani, aflat pe locul 8 mondial, nu a apărut de niciunde în finala de la Roland Garros: este jucătorul cu cele mai multe victorii pe zgură din 2018 încoace: 90, cu 6 mai multe decât Rafa Nadal.

    A fost prima întâlnire oficială dintre cei doi, care se cunosc însă bine și chiar s-au antrenat împreună, norvegianul pregătindu-se la Academia de Tenis a lui Nadal, despre care spune că îi este model. Ruud este primul jucător 2009 care a ajuns în premieră, în același an, în turul al patrulea, sferturi, semifinală și finală la Roland-Garros.

    În urmă cu 17 ani, micul Casper vedea la televizor imagini cu prima victorie a spaniolului la Roland Garros și avea să declare că într-o zi va juca și el acolo. Familia sa, prezentă la toate meciurile de la Roland Garros, și-a vândut casa pentru a-i finanța cariera, într-o țară în care în prim plan sunt sporturile de iarnă, fotbalul și handbalul și mai puțin sportul alb.

    În 2013, pe când avea 14 ani, Casper a mers la Paris și și-a văzut idolul jucând pe Philippe Chatrier.

    În 2022, norvegianul și-a împlinit visul din copilărie: a jucat pe Philippe Chatrier finala celui mai important turneu, împotriva celui care l-a făcut să viseze la asta pe când avea doar 6 ani.

    Este uimitor… Este ultimul jucător din Big 3 și cel mai bun jucător din lume împotriva căruia nu am jucat niciodată. Deci, cred că acesta este momentul perfect și a meritat așteptarea. Să-l înfrunt în sfârșit într-o finală de Grand Slam va fi un moment special pentru mine. Sper că un pic și pentru el. A jucat atât de multe finale, dar cel puțin de data aceasta va evolua cu un student de la academia lui. Așadar, va fi un meci distractiv, sperăm” – spunea norvegianul, înainte de meci.

    Până în finală, Ruud a trecut de Jo-Wilfried Tsonga, Emil Ruusuvuori, Lorenzo Sonego, Hubert Hurkacz, Holger Rune și Marin Cilic. Este primul norvegian care a ajuns într-o finală de Grand Slam.

    Ruud, care a câștigat în 2022 titluri la Buenos Aires și Geneva, va fi de luni noul număr 6 mondial. Norvegianul are 8 titluri în întreaga carieră și, cu siguranță, va mai ajunge în finale de Grand Slam și poate chiar la va câștiga. Regele a fost azi prea bun pentru el, dar domnia lui se apropie de final….

  • Iga did it again! Al doilea Roland Garros, al șaselea turneu consecutiv, 35 de victorii neîntrerupte

    Iga Swiatek nu e doar neînvinsă. Iga e de neînvins. În secolul 21, doar Roger Federer (42 victorii în 2006) și Novak Djokovic (43 în 2011) o întrec la numărul de victorii consecutive.

    Poloneza de 21 de ani și-a adjudecat al doilea titlu la Roland Garros, după cel din 2020 (și al doilea Grand Slam din carieră) învingând-o în finală pe americanca Coco Gauff, 6-1, 6-3. A ajuns la 35 de victorii neîntrerupte și a egalat-o astfel pe Venus Williams, într-un top care cuprinde jucătoarele de după anul 2000.

    Este iunie și Iga Swiatek nu a mai fost învinsă din februarie, timp în care a câștigat nu mai puțin de ȘASE turnee WTA: Doha, Indian Wells și Miami (Double Sunshine – o performanță în sine), Stuttgart, Roma și Roland Garros.

    Prima persoană din echipa ei pe care Iga a îmbrățișat-o după cucerirea titlului a fost terapeuta ei, Daria Abramowicz, care o însoțește peste tot la turnee, este parte integrantă din echipă – ceea ce spune multe despre cât contează partea mentală în succesul tinerei jucătoare din Polonia.

    Iga lucrează de mult timp cu Abramowicz și, într-un interviu de anul trecut, spunea că a încercat și varianta unei ședințe săptămânale de psihoterapie, care nu a funcționat în cazul ei.

    Este tot mai clar în ultimul timp că, mai ales în condiții de presiune maximă, atunci când ajungi în vârful ierarhiei mondiale, pregătirea psihologică este, poate, la fel de importantă cum este cea fizică. Este cazul mai multor jucătoare de tenis ajunse în vârf care au părut vulnerabile mental în anumite momente.

    Cea mai recentă situație este atacul de panică al Simonei Halep care a însemnat practic eliminarea ei de la turneul favorit. Dar sunt și alte sportive care au vorbit de-a lungul timpului și au fost afectate de o astfel de problemă – Ashley Barty, Naomi Osaka sau Iga Swiatek însăși, care nu a confirmat imediat după ce câștiga un Grand Slam la doar 19 ani.

    A avut nevoie de ceva timp pentru a putea gestiona presiunea uriașă care a venit odată cu câștigarea acelui titlu de la Roland Garros la doar un an după ce trecuse la nivel de senioare. Iga era atunci locul 54 mondial, iar cel mai bun rezultat reușit până în acel moment la un Grand Slam fusese prezența în turul patru la Australian Open. A avut nevoie nu doar de timp, dar și, pe lângă antrenament, pregătire fizică și șlefuirea talentului ei incredibil, terapie.

    Ceea ce este clar diferit la Iga de câteva luni încoace față de Iga de anii trecuți e încrederea uriașă pe care o are în ea însăși. Și asta este clar rezultatul muncii pe partea psihologică, mentală.

    Observăm încă la Iga mici ticuri, mai ales atunci când este foarte emoționată – la intonarea imnului Poloniei jucătoarea nu a putut să-și oprească tremurul necontrolat la ochilor – dar în timpul meciurilor, atunci când contează cel mai mult, Iga este o stâncă.

    Celălalt nume important din echipa Igăi este, desigur, Tomasz Wictorowski, fostul antrenor al unei alte jucătoare poloneze, Agnieszka Radwańska. Iga a mulțumit echipei ei, în special lui Tomasz și Dariei, nu doar în discursul învingătoarei de la finalul meciului, ci și în tradiționalul mesaj scris pe camera video.

    Mesajul Igăi de pe camera video a fost pentru echipa ei

    La finala feminină de la Roland Garros a asistat și fotbalistul polonez Robert Lewandowski, care a felicitat-o pe Iga după meci. Uimirea sportivei când l-a văzut a făcut ocolul rețelelor de socializare.

    Iga Swiatek, surprinsă să-l vadă pe Robert Lewandowski
    Robert Lewandowski, la finala feminină

    În discursul învingătoarei, Iga, care apare mereu la meciuri purtând o panglică cu culorile steagului ucrainean, galben și albastru, a avut și un scurt mesaj de încurajare pentru ucraineni, aplaudat la scenă deschisă de public.

    Iga poartă la fiecare meci panglica în culorile steagului Ucrainei

    Victorii care aduc victorii

    Poloneza pare genul de jucătoare care se alimentează din victorii, cu cât are mai multe, cu atât câștigă mai mult și, parcă, mai ușor. Victoriile atrag victorii. Este interesant, din acest punct de vedere, faptul că seria imbatabilă a Igăi a început imediat după ce ea, prin forța împrejurărilor, mai precis retragerea liderului mondial Ashley Barty din circuit, a devenit peste noapte și neașteptat numărul 1 mondial. Învestită cu acest nou rol, Iga a căpătat deodată parcă noi puteri. A început imediat să confirme pe teren noua postură.

    Întrebarea de 1000 de puncte, care va rămâne, însă, fără răspuns, este dacă Iga ar fi avut acest succes incredibil și dacă Ashley nu se retrăgea. După ieșirea Serenei din prim plan, australianca a fost singura care s-a distanța ușor de pluton și putem spune că a dominat circuitul feminin (deși sunt remarcabile și performanțele Simonei Halep care a câștigat două Grand Slam-uri și a fost numărul 1 mondial timp de 64 de săptămâni, însă românca a ieșit în 2021 din top 10 din cauza accidentărilor).

    Faptul că este acolo, în vârf, nu pune presiune pe ea. Sau, dacă pune, Iga a învățat să o gestioneze. Întrebată despre acest lucru, dacă simte presiune atunci când intră pe teren și știe că se așteaptă din partea ei să câștige, pentru că este numărul 1 mondial, Iga a spus că ea vede presiunea fiind la celelalte jucătoare, ele trebuie să simtă presiune pentru că înfruntă numărul 1 mondial. Este o abordare deosebit de interesantă, iar dacă Daria Abramowicz a reușit să o facă să privească în acest fel lucrurile, asta ar explica multe din calmul și echilibrul, siguranța de sine cu care Iga pășește pe teren la fiecare meci, mereu egală, fie că joacă în primul tur sau o finală de Mare Șlem.

    Nu plânge, Coco!

    Adolescenta care la 15 ani uimea lumea tenisului ajungând în optimi la Wimbledon (unde era învinsă de cea care devenea campioană acolo, Simona noastră) este încă așteptată să confirme, iar așteptările celor din jur sunt uriașe.

    Cori (Coco) Gauff, ajunsă între timp la 18 ani, a câștigat până acum doar două turnee mici. Se aștepta mult mai mult de la ea, era văzută drept următoarea Venus sau următoarea Serena, poate de aceea performanța ei de a juca o finală de Mare Șlem nu a fost la fel de impresionantă și lăudată ca în cazul altor adolescente de aceeași vârstă (Bianca Andreescu, Emma Răducanu, Leylah Fernandez).

    Coco va confirma, cu siguranță. A ajuns în finală la Roland Garros fără set pierdut, iar faptul că a fost învinsă de o Iga care nu i-a dat nicio șansă (deși americanca a reușit un break în debutul setului 2) spune mai multe în acest moment despre Iga decât despre Coco. Iga este pur și simplu imbatabilă în acest moment. Gauff nu a jucat la nivelul ei maxim azi, dar probabil și dacă ar fi jucat, Iga tot câștiga, chiar dacă avea mai mult de muncit.

    Lacrimile lui Coco de la finalul meciului sunt probabil de frustrare că nu a jucat cel mai bun tenis al ei, decât că nu a câștigat. Dacă o făcea, scria probabil istorie, nu doar pentru că ar fi câștigat un Grand Slam la 18 ani, dar și pentru că ar fi reușit ceea ce atâtea alte sportive înainte ei nu reușesc de câteva luni bune. Dar are doar 18 ani și încă mult timp în față ca să scrie istorie.

    Simona 2019 vs Iga 2022

    Nu știm care este rețeta ca Iga să fie învinsă. Acel moment va veni, este inevitabil, și Iga este prima care recunoaște asta. Interesant că, întrebată despre acest lucru, primul nume pe care l-a spus, ca potențială jucătoare care ar putea să o învingă, a fost Simona. Iar al doilea – Muguruza. Deci poloneza se vede învinsă nu de o colegă de generație, ci de una dintre sportivele despre care spune că le admira când juca încă la junioare.

    Îi dau dreptate Igăi. Și eu cred că Simona o poate învinge. Versiunea Simonei de la Wimbledon 2019 și, mai ales, din finala cu Serena. Simona a făcut atunci un meci perfect, extraterestru. A fost perfectă – fizic, mental, tactic.

    Cred că Simona din finala de la Wimbledon 2019 o poate învinge pe Iga din iunie 2022.

  • Drame, surprize și schimbări în prima săptămână de Roland Garros. Cine sunt cele două românce din săptămâna a doua

    Prima săptămână de Roland Garros a adus anul acesta mult dramatism la Paris, presărat cu surprize pe ici și colo, dar nu cu CELE MAI MARI surprize care s-ar fi putut întâmpla. Astfel, îi avem în a doua săptămână a turneului pe jucătorii considerați favoriți la titlu, atât la fete, cât și la băieți.

    Pe tabloul feminin, imbatabila Iga, lider mondial și favorită la a câștiga al șaselea turneu consecutiv, al doilea la Roland Garros și totodată al doilea Grand Șlem al carierei, e singura jucătoare din top 10 rămasă în competiție. Au căzut, pe capete, restul principalelor favorite – Barbora Krejcikova, Maria Sakkari, Paula Badosa, Anett Kontaveit, Ons Jabeur, Aryna Sabalenka, Karolina Plsikova, Danielle Collins și Garbine Muguruza – ceea ce pare a-i înlesni și mai mult calea Igăi spre un nou triumf.

    Dintre cele șapte jucătoare ale noastre prezente pe tabloul principal la simplu, doar una a supraviețuit primei săptămâni. Și nu este vorba despre Simona, ci despre Irina Begu, protagonistă și a unui moment dramatic în meciul din turul doi cu rusoaica Ekaterina Alexandrova.

    Condusă cu 2-0 și 15-0 în decisiv, sportiva noastră a avut o răbufnire nervoasă și a aruncat racheta care a ricoșat într-un spectator, un băiețel de 4-5 ani.

    Irina, racheta și copilul

    Ceea ce se putea transforma într-o adevărată dramă a rămas un incident minor – copilul nu a fost accidentat, a tras probabil doar o sperietură zdravănă, pentru că părinții lui i-au spus supervizorului că micuțul este în regulă, nu a fost rănit și i-au cerut să nu o elimine pe Irina din turneu.

    Nu știm până în acest moment dacă părinții erau români, dar oricum poziția lor a contat probabil în decizia luată de oficialul WTA, care i-a dat doar un avertisment Irinei, ceea ce a dus la o altă răbufnire nervoasă, de această dată din parte rusoaicei. Alexandrova a aruncat și ea racheta și i-a spus câteva cuvinte, probabil nu într-un limbaj prea elevat, arbitrului principal, imediat după ce a pierdut ghemul 3 pe propriul serviciu. A primit avertisment pentru „abuz verbal”.

    Uimitor este că Irina a trecut atât de bine peste momentul delicat care a afectat-o foarte mult, după cum s-a văzut și după cum avea să declare ulterior. A reușit să recupereze imediat breakul și apoi, cum puțini poate mai sperau, să câștige meciul. Nu m altă explicație decât că Irina s-a refugiat atât de puternic în joc, încercând să uite episodul dramatic, încât a fost sută la sută concentrată pe ce avea de făcut. A reușit să nu rămână agățată de ce se întâmplase și să ducă la bun sfârșit meciul, câștigat cu 6-7 (3), 6-3, 6-4. Cred însă că foarte puține jucătoare ar fi reușit, într-o situație similară, să câștige meciul, ceea ce spune multe despre mentalul extraordinar al Irinei (dovedit, de altfel, de-a lungul timpului în numeroasele meciuri în care Irina a revenit și a câștigat un meci în care era condusă categoric și care părea pierdut).

    Imediat după ce s-a salutat cu adversara și cu arbitrul, jucătoarea a mers din nou la copil, a vorbit cu familia și s-a fotografiat cu micuțul.

    Fin fericire, totul s-a încheiat cu bine, Irina a dat și un comunicat oficial prin care și-a cerut din nou scuze și a arătat cât de rău îi pare de cele întâmplate. A primit o amendă de 10 mii de dolari, dar important este că a rămas în turneu.

    Episodul a amintit de cel de la US Open 2020 când Novak Djokovic a fost descalificat după ce, tot în urma unei răbufniri nervoase, a lovit din greșeală o arbitră de linie – lovitura a fost însă mai puternică și femeia a leșinat. Au existat voci acum care au spus că s-a acționat cu măsuri diferite și că Irina ar fi trebuit descalificată la rândul ei. Ăsta este un subiect de dezbatere și nu este exclus ca această situație să aducă niște reguli noi în circuit.

    Triumful Irinei a continuat, ea câștigând în doar două seturi, 6-1, 6-4, meciul următor, cu o favorită a gazdelor, revelația turneului, Leolia Jeanjean. Este după șase ani din nou în optimi la Roland Garros, deci pentru a doua oară la Paris și pentru a treia oară în carieră, după ce reușea performanța și în 2015 la Australian Open.

    O întâlnește în această fază pe americanca Jessica Pegula, una dintre cele mai în formă jucătoare, intrată în top 10 în clasamentul live, pe care a învins-o însă chiar anul acesta, în ianuarie, 7-6, 6-3 la Grampians Trophy din Melbourne, dar și în octombrie 2020, 7-5, 6-1, la Indian Wells, în California. O victorie cu americanca ar aduce-o probabil în fața unui meci cu lidera mondială, poloneza Swiatek.

    Simona și atacul de panică

    Dacă Irina își egalează cea mai bună performanță la un Grand Slam, Simona face cel mai slab rezultat al ei la Paris din 2015, când pierdea tot în turul doi, în fața Marjanei Lucic-Baroni, scor 5-7, 1-6.  Atunci juca din postura de finalistă în anul precedent  (în 2014 jucase finala cu Maria Șarapova). De atunci, Simona a ajuns cel puțin în optimi pe zgura pariziană.

    De data asta, pare că un atac de panică venit de niciunde, i-a venit de hac, într-un moment în care sportiva conducea în meci. Își adjudecase ușor primul set în fața chinezoaicei de 19 ani Qinwen Zheng, 6-2, și conducea cu break, 2-1 în setul secund. A avut trei mingi de de 3-1, însă de acolo totul s-a rupt în favoarea lui Zheng, care a egalat. La 3-2 pentru chinezoaică, Simona a avut 40-0, dar a pierdut 5 ghemuri la rând, ceea ce a dus-o pe adversară la 4-2.

    Chinezoaica de pe locul 74 WTA avea să reușească nu mai puțin de 8 ghemuri la rând. Simo a avut probleme cu respirația și a chemat în decisiv echipa medicală, care i-a luat tensiunea arterială și pulsul, dar starea ei nu a părut că se îmbunătățește, nici jocul, așa că a pierdut setul 3 și meciul (6-1 în decisiv).

    La conferința de presă avea să declare că s-a confruntat în premieră cu un atac de panică pe care nu a știut cum să-l gestioneze, dar s-a arătat optimistă și zâmbitoare, dornică pentru următoarele turnee. A încercat și o explicație pentru atacul de panică, survenit, după cum a mărturisit, chiar când conducea în meci, la set și 2-1: a pus multă presiune pe ea.

    Mărturisirile aveau să-i aducă aprecieri pentru faptul că a vorbit deschis despre o problemă considerată una mentală, fapt care ar putea să-i ajute pe alți sportivi aflați în situații dificile. Puțini sunt cei care vorbesc deschis despre asta – Naomi Osaka este un exemplu sau Iga Swiatek, care nu s-a ferit să vorbească despre faptul că lucrează cu un terapeut.

    Experții Eurosport Tim Henman și Mats Wilander au apreciat gestul Simonei care a fost atât de deschisă în legătură cu atacul de panică: În primul rând, nu ne dorim să se întâmple, este foarte nefericit că se întâmplă asta, a spus Henman. Din nou, cred că este atât de curajos și atât de onest din partea Simonei să vină și să vorbească despre ce i s-a întâmplat, pentru că simt că asta poate avea un impact pozitiv asupra altora, că dacă se luptă cu o problemă de sănătate mintală, să aibă curajul să vorbească despre asta și să meargă să ceară ajutor. Simona este aici de mulți ani, a câștigat titluri mari, așa că asta arată că i se poate întâmpla oricui. Mi s-a părut uimitor, cu adevărat elegant, după o înfrângere foarte dificilă, în circumstanțe dificile, să iasă și să vorbească despre asta”, a mai spus Henman.

    Desigur, parteneriatul cu Mouratoglou o obligă pe Simona, iar sezonul de zgură, suprafața ei favorită, s-a încheiat fără rezultate notabile, în ciuda pregătirii intense și a noului parteneriat cu francezul. Poate de asta antrenorul a simțit nevoia să iasă public cu o declarație în care și-a asumat rezultatele Simonei la Madrid, Roma și Roland Garros – cele trei turnee la care au participat ca o echipă.

     „Am fost întotdeauna mândru de succesele jucătorilor mei, dar trebuie să recunosc și când nu fac o treabă suficient de bună.  Rezultatele pe care le-am avut în ultima lună la Madrid, Roma și Roland-Garros sunt insuficiente pentru cineva de calibrul Simonei și îmi asum întreaga responsabilitate pentru ele. Ea este pe deplin dedicată, motivată, dă totul la fiecare minge. Este o campioană – palmaresul ei vorbește de la sine. Mă aștept la mai multe din partea mea și vreau să-mi cer scuze fanilor ei, care au susținut-o  întotdeauna.” – a scris Mouratoglou pe rețelele sociale.

    Când am început să citesc mesajul, am crezut că antrenorul francez anunță demisia sau încheierea amiabilă a parteneriatului. Dar evoluțiile ulterioare arată că a vrut, probabil, să ia din presiunea pe care o simte Simona. Deși nu e foarte clar dacă un astfel de mesaj nu pune și mai multă presiune pe umerii Simonei – nu doar cariera ei e în joc, ci și cea a lui Mouratoglou.

    Cert este că fostul antrenor al Serenei a anunțat apoi, într-un story pe Instagram, ca răspuns la întrebarea unui internaut, că va fi alături de Simona la Wimbledon, dar și la turneele premergătoare pe iarbă. Se lămurește astfel o altă necunoscută – aceea dacă Mouratoglou va avea un parteneriat mai lung cu românca, dat fiind că Serena își anunțase reîntoarcerea în circuit la turneul de la Wimbledon.

    Simona ne-a pregătit însă și o surpriză: după eliminarea de la Roland Garros, a anunțat că întrerupe parteneriatul de 16 ani (practic, întreaga ei carieră) cu managerul ei, Virginia Ruzici. Ruptura pare una amiabilă, mai ales că Ruzici a fost în lojă la meciul Simonei la Paris (alături de întreaga ei familie și de Nadia Comăneci), iar sportiva vorbeste în mesajul ei de prietenia cu cea care i-a fost alături atâția ani. Cert este însă că Teo Cercel este singurul român din echipa Simonei. Sportiva a înlocuit-o pe Ruzici cu o agenție suedeză care manageriază sportivi, înființată de o fostă jucătoare de tenis, Nina Wennerstrom.

    Dar Irina nu este singura româncă în săptămâna a doua la Roland Garros. O avem și pe Gabi Ruse, care face pereche cu ucraineanca Marta Kostiuk și sunt calificate în sferturi la dublu. Go, Gabi!

    Rafa – Nole, finala masculină din sferturi

    Dacă la feminin principalele favorite minus Iga au fost eliminate, la băieți aproape toți din top 10 sunt în săptămâna a doua.

    Canadianul Félix Auger-Aliassime de 21 de ani a fost eliminat în, probabil, meciul turneului de până acum, de Rafael Nadal, care a bifat, incredibil, a 109-a victorie la Paris. A fost un meci echilibrat, început slab de campionul spaniol, care s-a redresat însă din mers, cu lovituri fantastice de fiecare parte. Deznodământul a fost o surpriză până în final, când Rafa a reușit un break pe ultima sută de metri.

    Rafael Nadal și-a procurat o nouă confruntare cu, probabil, cel mai mare rival al său, Novak Djokovic, în sferturi la Roland Garros, după o bătălie epică cu Felix Auger-Aliassime, care este antrenat de nimeni altul decât unchiul și fostul antrenor al lui Rafa, Toni Nadal (aflat și în mijlocul unei mici controverse după ce a evitat să stea în boxa elevului său la meci și a declarat că și-a dorit să câștige nepotul său).

    Canadianul a câștigat primul set, Rafa a revenit și și-a adjudecat următoarele două seturi, dar a avut nevoie de decisiv pentru a trece de canadian. Lucru pe care l-a reușit după patru ore și 21 de minute de joc, în uralele publicului de pe Chatrier. Nu știm cât a contat pentru tonusul și nivelul de energie al lui Nadal faptul că noaptea trecută a asistat la finala Ligii Campionilor câștigată pe Stade de France de Real Madrid în fața lui Liverpool, dar marele campion dovedește o dată în plus că, nici când vine fără să fi jucat pe zgură în acest sezon și după o noapte în care probabil și-a încălcat rutina de odihnă, tot nu e gata să cedeze un fața unuia dintre lupii tineri ai tenisului.

    Un alt spaniol a reușit un meci de senzație în această săptămână. Nu orice spaniol, ci chiar cel considerat urmașul lui Nadal, Carlos Alcaraz, care la 19 ani a uimit lumea tenisului, este deja locul 6 mondial și este văzut de specialiști drept următorul lider mondial. Puștiul a avut un meci de 4 ore și jumătate în turul doi, cu compatriotul său mult mai experimentat Albert Ramos-Vinolas (locul 44 ATP).

    Setul decisiv a fost de un dramatism ieșit din comun: Ramos-Vinolas a condus cu 3-0, dar Alcaraz a revenit și a câștigat patru ghemuri la rând. Și-a pierdut însă din nou serviciul, pentru 4-4. A urmat un ghem foarte bun de retur pentru campionul de la Madrid, după care a închis meciul cu un ghem de serviciu câștigat la 0.

    Așadar, în săptămâna a doua la Roland Garros vom avea un nou duel Nadal – Djokovic. Un meci deosebit de interesant, nu doar prin prisma rivalității dintre cei doi, dar și pentru că se înfruntă liderul mondial și proaspăt campion la Roma, cu cel mai bun jucător din istorie la Roland Garros – Nadal a câștigat de 13 ori turneul parizian. Nu mai vorbim de miza câștigării unui nou titlu de Grand Slam pentru oricare dintre cei doi (Djokovic l-ar egala pe Nadal, cu 21 de trofee, întrecându-l și el pe Federer, cu care se află la egalitatate – 20, Nadal s-ar distanța la două trofee de rivalii săi).

    Scorul victoriilor este acum 30-28 pentru campionul sârb, ultima victorie venind anul trecut chiar la Roland Garros, când îl învingea pe Rafa în semifinale la turneul lui favorit. Djokovic avea, de altfel, să ridice apoi trofeul pe Philippe Chatrier, după o finală dramatică în care revenea fantastic de la 0-2 la seturi în fața lui Stefanos Tsitsipas. Cucerea al doilea titlu la Paris și al 19-lea Grand Slam al carierei.

    Chinuit de o problemă veche la picior, cronicizată, Nadal a anunțat că acesta ar putea fi ultimul lui meci la Roland Garros și chiar din carieră, ceea ce ar fi, desigur, o lovitură pentru tenisul masculin.

    Duelul cu Djokovic ar putea fi ultimul meu meci aici, la Roland Garros, și mi-aș dori să se joace ziua. Nu știu ce se va întâmpla în cariera mea, am trecut printr-un proces dificil cu piciorul, nu am nicio garanție. Vreau să mă bucur de tenis, vreau să joc în continuare și să îmi văd visul de a ajunge în fazele finale de la Roland Garros încă o dată”, a spus Nadal, citat de Marca.

    S-a speculat că, prin aceste declarații, Rafa vrea să pună presiune pe organizatorii de la Roland Garros ca să programeze meciul ziua, ceea ce l-ar avantaja. Noaptea, din cauza frigului, condițiile sunt total diferite la Paris, mingea sare mai puțin, ceea ce i-ar aduce un avantaj sârbului.

    Este Djokovic capabil să repete performanța anul acesta? Va reuși Nadal al 14-lea trofeu aici, distanțându-se și mai mult la numărul de trofee de Mare Șlem față de Federer și Djokovic? Vom avea un nou campion pe zgura pariziană? În doar câteva zile aflăm răspunsurile.

    Pierde Iga vreun set în drumul spre trofeu?

    Întrebarea de pe buzele tuturor în privința tabloului feminin nu cred că mai este dacă Iga va câștiga turneul, ci cum o va face, dacă va pierde vreun set în drumul spre triumf. Cu toate adversarele din top 10 eliminate, cu cinci turnee câștigate consecutiv și aflată deja la a 31-a victorie la rând, e greu de crezut că vreuna dintre sportivele rămase în turneu are capacitatea de a o învinge.

    Iga Swiatek, după meciul cu Danka Kovinic

    Cum am mai spus, în aceste momente, Iga poate fi învinsă doar de ea însăși – de oboseală, de greșelile ei sau de vreo cădere de orice fel, fizică sau mentală (dar destul de improbabilă, poloneza pare a fi intrat într-un mod robotic, în care victoriile au devenit pură rutină).

    Cel mai complicat meci la acest turneu l-a avut sâmbătă, în turul 3, cu muntenegreanca Danka Kovinic, care a reușit chiar să îi facă break liderului mondial. A pierdut apoi cu un scor mai mult decât onorabil, 6-3, 7-5, scăpând de bagel-ul pe care Iga îl împarte cu dărnicie adversarelor sale, măcar o dată pe meci. Pentru câteva ghemuri însă, sportiva din Muntenegru, aflată pe locul 95 mondial și ajunsă în premieră în turul 3 la un Grand Slam, ne-a dat speranța impresia că Iga POATE SĂ FIE ÎNVINSĂ. Desigur, când ne-am trezit din reverie, Iga era acolo, ținând discursul învingătoarei.

    Danka Kovinic a parasit turneul cu capul sus

    Așadar, pregătiți popcorn-ul, setați telefoanele, luați-vă liber de la serviciu, urmează săptămâna a doua de Roland Garros. Și avem ce să vedem.

  • Una caldă, una rece pentru noi, la debutul Roland Garros 2022. Prima zi, prima mare surpriză a turneului

    Roland Garros 2022 a început în forță pentru noi, cu Sorana Cîrstea prima jucătoare (și prima româncă) calificată în turul doi la turneu. Sori a învins-o în minimum de seturi, 6-3, 6-3, pe nemțoaica Tatjana Maria (locul 105 WTA), nu înainte de a ne da emoții în setul doi, când a fost condusă cu 3-0.

    Nu că Sorana nu ar fi capabilă să revină și să câștige când este condusă, dar se crease deja un mic deja vu după turneul de la Strasbourg, când, după un set 1 câștigat lejer la o jucătoare din top 360 mondial, românca de pe locul 26 mondial a picat ca joc și a pierdut la scor următoarele două seturi.

    Nu a fost cazul azi, când Sorana a revenit fabulos cu 6 ghemuri câștigate la rând și și-a asigurat biletul pentru runda a doua.

    Românca are multe puncte de apărat pe zgura pariziană, unul dintre turneele ei favorite, unde anul trecut făcea tur 4. Accederea în turul doi este deja un pas important pentru Sori în acest sezon pe zgură, care nu a fost prea grozav până acum – nu a reușit să-și apere titlul de la Istanbul câștigat anul trecut (fiind eliminată în semifinale de Veronica Kudermetova) și a fost eliminată încă din primul tur la Madrid, Roma și Strasbourg.

    La conferința de presă de după meci, Sorana a fost întrebată și a vorbit despre  prezența lui Goran Ivanisevic, antrenorul lui Novak Djokovic, la partida ei: „Da, a venit la antrenamentul meu acum două zile – nici nu știu dacă ar trebui să vorbesc despre asta (zâmbește). Eu i-am cerut ajutorul și am fost suficient de norocoasă să-mi poată oferi o oră din timpul lui. Am vorbit despre tenis, despre ce îmi trece prin minte, a fost o discuție relaxată și foarte, foarte plăcută. Hai să zicem că mi-a dat câteva tips and tricks din experiența lui de câștigător de Grand Slam; și acum de antrenor al liderului mondial. Iar azi am fost surprinsă să-l văd în tribune, pentru că știu cât e de ocupat cu Novak. A fost foarte amabil că a venit, sunt recunoscătoare pentru timpul pe care mi l-a oferit. Nu e nimic în plus, nimic mai mult, doar o oră de discuții despre tenis, discuții care mi-au îmbogățit perpectiva” – a declarat sportiva, potrivit publicației treizecizero.ro.

    În al doilea meci jucat de o româncă, Gabi Ruse nu a avut multe șanse în fața belgiencei Elise Mertens (în prezent locul 33 WTA) și a pierdut în minimum de seturi, nereușind să-și egaleze performanța de la Australian Open de anul acesta, când ajungea în turul doi, la prima ei participare pe tabloul principal al unui turneu de Grand Slam.

    Gabi, care a lipsit o lună din circuit din cauza unei accidentări, a revenit la turneul de la Roma, unde a avut o traiectorie mai mult decât interesantă. A abandonat în ultimul tur al calificărilor din cauza unei accidentări, pentru a intra apoi pe tabloul principal din postura de lucky loser. A câștigat primul meci 3-6, 6-1, 6-4, cu americanca de pe locul 48 WTA, Shelby Rogers, pentru a fi apoi învinsă de liderul mondial la scor, 6-3, 6-0.

    Sezonul de zgură nu se încheie însă odată cu Roland Garros, ia doar o pauză. Vor urma alte turnee (mai mici), unde Gabi va avea de apărat un titlu câștigat anul trecut la Hamburg (primul din carieră), urmat de o finală (la Palermo). Practic, în partea a doua a sezonul de zgură 2021 începea ascensiunea româncei.

    Surprize în prima zi

    Marea surpriză a primei zile de Roland Garros a fost eliminarea uneia dintre cele mai în formă jucătoare ale momentului, Ons Jabeur (27 de ani, 6 WTA). Văzută printre favorite la ridicarea trofeului (și printre puținele care ar putea eventual să îi pună probleme Igăi Swiatek), Ons părăsește prematur zgura pariziană.

    Tunisianca, a doua ca număr de victorii în acest an, după Swiatek, și cu cele mai multe victorii pe zgură (după ce a câștigat turneul de la Madrid și a jucat finală la Roma), a ajuns prea obosită probabil la Paris, unde a fost învinsă neașteptat de poloneza Magda Linette (30 de ani, 56 WTA), după ce câștigase primul set. S-a declarat însă învinsă după două ore și jumătate, scor 6-3, 6-7(4), 5-7.

    O altă surpriză a zilei a fost eliminarea spaniolei Garbine Muguruza de către estonianca Kaia Kanepi. Deși cu greu poate fi numită surpriză, dată fiind că jucătoarea din Estonia are acum nu mai puțin de 10 victorii la jucătoare din top 10 în turneele de Mare Șlem. Victimă i-a căzut și Simona Halep în urmă cu câțiva ani, la US Open.

    O surpriză a venit și de pe tabloul băieților, unde

    Pentru al doilea an la rând, Dominic Thiem, dublu finalist la Roland Garros, a fost învins cu 6-3, 6-2, 6-2, de Hugo Dellien, jucător care ajunge la 20 de victorii pe zgură în acest sezon. După accidentarea la încheietura, care l-a ținut departe de tenis aproape un an de zile, Thiem încă nu are încă meci câștigat în acest sezon, ajungând la 7 înfrângeri.

    Senzaționala Iga

    Previziunile pentru acest an sunt aproape unanime în ceea ce privește câștigătoarea: Iga Swiatek pare imbatabilă și e greu de anticipat că o poate opri cineva din drumul ei spre al doilea trofeu de Grand Slam al carierei, al doilea la Paris (după cel din 2020) și al ȘASELEA consecutiv (după cele cinci deja cucerite, la Doha, Indian Wells, Miami, Stuttgart și Roma). Doar Madrid îi lipsește din acest șir neîntrerupt, dar doar pentru că poloneza a ales să îl sară, pentru a se odihni pentru Roma, probabil, unde avea de apărat titlul de anul trecut, ceea ce a și făcut.

     În istoria recentă, din anii 2000 încoace doar Venus Williams (2000), Justine Henin (2007-2008) și Serena Williams (2013) au mai reușit o serie de 5 turnee câștigate consecutiv. Dacă își trece în palmares și trofeul de la Roland Garros, poloneza le va egala pe Venus Williams și Justine Henin care au avut câte 6 titluri consecutive.

    Swiatek pare a se fi luat la trântă cu recordurile, și să nu uităm că are abia 20 de ani.

    Astfel, în ceea ce privește turneele WTA 1000, doar Serena Williams a reușit să câștige mai multe într-un sezon (5, în 2013). Iga are 4, dar suntem abia în luna mai.

    În privința victoriilor, doar trei jucătoare au avut, din anii 2000 încoace, o serie mai lungă de 28 consecutive. Dacă va câștiga Roland Garros, Swiatek o va egala pe Venus, care a avut 35 de victorii la rând, în anul 2000.

    De-a lungul istoriei, patru jucătoare își împart cele mai lungi serii de victorii consecutive: Navratilova, Graf, Evert şi Court. Martina Navratilova – 74 de victorii consecutive între 20 februarie 1984 şi 9 decembrie 1984, Steffi Graf – 66 de victorii între 1 mai 1989 şi 20 mai 1990, Martina Navratilova – 58 de victorii consecutive între 16 iunie 1986 şi 25 ianuarie 1987, Margaret Court – 57 de victorii în 1972, an în care nu a câştigat niciun turneu de Grand Slam, Chris Evert – 55 de victorii între 15 aprilie 1974 şi septembrie 1974, Martina Navratilova – 54 de victorii între 13 iunie 1983 şi 15 ianuarie 1984, Steffi Graf – 46 de victorii între 9 mai 1988 şi noiembrie 1988, Steffi Graf – 45 de victorii între 16 februarie 1987 şi iulie 1987, Chris Evert – 41 de victorii între 4 august 1975 şi 18 ianuarie 1976, Martina Navratilova – 41 de victorii între 5 ianuarie 1982 şi septembrie 1982.

    Aceste cifre ne par uluitoare azi, când sunt puține jucătoare care domină clasamentul ani de-a rândul, așa cum se întâmpla în anii ’70-’80. Acum sunt mult mai multe jucătoare valoroase și aproape oricine din top 100 sau chiar din afara lui poate produce surpriza și poate câștiga un Grand Slam (dacă ne gândim în ultimii ani doar la Jelena Ostapenko, Barbora Krejcikova sau Emma Răducanu). Acest lucru este cu atât mai evident după semi-retragerea (neoficială) a Serenei Williams. Rămâne de văzut dacă vom avea o perioadă de dominanță prelungită a Igăi Swaitek și dacă va începe o nouă epocă în tenisul feminin, iar deznidământul turneului de la Roland Garros ne va da o idee destul de bună despre ce va urma.

    Unde e Simona?

    Este greu de spus în ce punct se află Simona Halep și care sunt șansele ei reale la Paris. Jabeur, eliminată azi, este una dintre jucătoarele care au învins-o în acest sezon pe zgură (în sferturi la Madrid, înainte de a câștiga turneul), cealaltă fiind Danielle Colllins, în turul doi la Roma.

    Un meci pe care ni-l amintim foarte bine, în care americanca, jucătoare cunoscută pentru ieșirile lipsite de fair play din timpul meciurilor, a avut din nou gesturi nepotrivite: după mingi câştigate din unghiuri imposibile și winnere spectaculoase reușite, a suflat în rama rachetei ca un pistolar care suflă fumul din ţeava armei după un foc. Gestul a fost taxat de internauți, dar este greu de crezut că vom observa vreo schimbare în comportamentul sportivei din SUA, aflată în acest moment în top 10.

    Înaintea sezonului de zgură, sportiva noastră fusese învinsă în semifinale la Indian Wells de Iga Swiatek, senzaționala poloneză de pe locul 1 mondial care pare de neînvins acum. Simo o poate întâlni pe Iga în turul 4 la Paris, dacă trece de Jelena Ostapenko în turul 3 (o altă jucătoare care a învins-o în acest sezon, la Dubai). Până în turul 3, fostul lider mondial ar trebui să ajungă fără probleme.

    Ne dau speranțe declarațiile optimiste ale Simonei, faptul că este sănătoasă și nu o deranjează accidentările, dar și parteneriatul cu Patrick Mouratoglou, antrenor care o poate ghida într-un moment al carierei în care fostul lider mondial pare a-și fi redobândit bucuria de a juca. Mai este însă ceva interesant și sursă de oarece speranță: meciul de la Indian Wells cu Iga a fost unul bun făcut de Simona, deși a fost pierdut în două seturi. Sportiva noastră nu a fost la cel mai înalt nivel al jocului ei, ceea ce ne poate face face să sperăm că, cine știe, într-o zi în care e la cel mai înalt nivel…

    Serenă și echilibrată, fără ținte care trebuie musai atinse (tot ce vine de acum încolo fiind un bonus, după cum a declarat de nenumărate ori), Simona nu este sub niciun fel de presiune. E în afara top 10, nu are toți ochii ațintiți asupra ei, este mai degrabă underdog la acest turneu – moment ideal să ajungă la acel nivel de cel mai bun tenis al ei, pe care l-a văzut la Roland Garros 2018 și, mai ales, la Wimbledon 2019.

    Dacă ne amintim bine, nu venea ca favorită certă la niciunul dintre turneele de Grand Slam câștigate, deși era în top 10. În 2018, venea după finala pierdută cu un an înainte la Jelena Ostapenko, iar la Wimbledon nu a fost niciodată favorită, iarba fiind ultima suprafață pe care se aștepta cineva să câștige, mai ales un Grand Slam.

    Cu o Iga Swiatek care joacă un tenis extraterestru și care are în acest nivel un nivel de încredere uriaș, Simona are însă nevoie să se autodepășească și să joace un tenis stelar, mai bun chiar decât cel arătat în turneele majore câștigate până acum. Dacă după Wimbledon declara că a jucat perfect, acum ar avea nevoie să joace mai mult decât perfect.

  • „Practic, ești cel mai bun jucător din lume!” Carlos Alcaraz, campion la Madrid la doar 19 ani

    „Practic, în acest moment ești cel mai bun jucător din lume. Chiar dacă ești mult mai tânăr, ai reușit să ne învingi pe toți. Avem un nou superstar în tenis și în curând ai putea fi noul lider mondial”, i-a transmis Alexander Zverev, locul 3 mondial, puștiului de 19 ani care l-a învins categoric în finala de la Madrid, 6-3, 6-1. Remarca jucătorului german vine după ce spaniolul Carlos Alcaraz, care la doar 19 ani e deja în top 10 mondial, a ajuns în finală după victorii consecutive la Nadal (locul 4 mondial) și Djokovic (locul 1 mondial).

    Este singurul sportiv care a reușit să treacă la rând de cei doi titani ani tenisului, într-un meci pe zgură. Și este primul jucător care învinge trei jucători de Top 4 în același turneu, de la David Nalbandian. Jucătorul argentinian reușea tot la Madrid, dar în perioada în care turneul se juca pe hard indoor, să-i învingă la rând pe Nadal, Djokovic și Federer. Se întâmpla în 2007.

    Alcaraz este și cel mai tânăr jucător din ultimii 17 ani care îl învinge pe liderul mondial – el a trecut de sârb în semifinale, scor 6-7, 7-5, 7-6.

    Carlos a câștigat finala de la Madrid, într-un meci fără istoric cu un Alexander Zverev obosit după semifinala cu Tsitsipas, terminată mult după miezul nopții, și care a greșit mult prea mult.

    Pentru Alcaraz este al doilea titlu de Masters din carieră, după cel de la Miami din acest an, al patrulea din 2022 și al cincilea în total. Un palmares mai mult decât promițător pentru tânărul născut în 2003, care a împlinit 19 ani în urmă cu câteva zile.

    Noul campion de la Madrid este fan Federar, iar stilul său pare mai degrabă apropiat de al lui Nole, însă pe buzele tuturor stă întrebarea dacă tânărul Carlos este următorul Rafa Nadal.

    Schimbul de generație pare, în orice caz, asigurat, iar lupii tineri ai tenisului își fac din ce în ce mai mult loc între cei mai buni dintre cei buni. Novak Djokovic este încă lider mondial, Nadal e încă în top 10. Întrebarea este – pentru cât timp?

  • Turneul revanșelor pentru Ons Jabeur, care scrie istorie pe Caja Magica

    Ons Jabeur devine prima jucătoare arabă din istorie care câștigă un trofeu WTA 1000, după ce a învins-o pe Jessica Pegula în finala turneului de la Madrid, 7-6, 0-6, 7-2. Ons ridică pe Caja Magica cel mai mare trofeu al carierei, care o propulsează pe locul 7 WTA, cel mai bun din carieră.

    Ons Jabeur, campioana la Madrid 2022. Foto: Muta Madrid Open/Twitter

    Se adeveresc astfel spusele Simonei Halep, care i-a urat la fileu tunisiencei, după sfertul pierdut în fața ei, să câștige turneul. De altfel, nu este prima dată când Simona este eliminată din turneu de jucătoarea care ulterior îl și câștigă.

    Este incredibil că sportiva care are poate cel mai spectaculos joc din circuit și care ajunsese în top 10, avea până acum un singur trofeu în palmares (însă multe finale pierdute, ultima recent, la Charleston, în fața elvețiencei Belinda Bencic.) La fel de curios este și faptul că oponenta ei de azi, care a început turneul pe locul 14, dar va urca până pe 11 după această finală, nu are, la 28 de ani și la tenisul pe care îl etalează, niciun titlu WTA câștigat.

    Ons Jabeur și noul trofeu de la Madrid. Foto: WTA/Facebook

    Jabeur și-a luat la acest turneu mai multe revanșe de la jucătoare care o conduceau în meciurile directe. Prima a fost Belinda Bencic, care o învinsese ultima dată în finală la Charleston, a urmat Simona Halep în sferturi (românca o învinsese ultima oară anul acesta la Dubai, într-un meci spectaculos), pentru ca în semifinale să-i vină rândul rusoaicei Ekaterina Alexandrova, care o conducea pe Ons cu un neverosimil 6-1 în meciurile directe.

    Ons a câștigat astfel acel mare turneu care să-i consfințească statutul de una dintre cele mai bune jucătoare din circuit. Rămâne de văzut dacă după ce a jucat 6 meciuri în ultimele 10 zile tunisianca va mai avea putere să participe și la turneul WTA 1000 de la Roma care începe luni. În primul tur ar urma să o întâlnească pe românca Sorana Cîrstea, misiune deloc ușoară pentru sportiva noastră, chiar și cu o Ons obosită.

    Nici Simona Halep nu are traseu ușor în capitala Italiei. În primul tur o întâlnește pe Alizee Cornet, cea care o elimina anul acesta de la Australian Open după un meci maraton, urmând ca într-un eventual tur doi să dea peste americanca Danielle Collins, care și ea o învingea în august 2021, în turul doi la Montreal. Ce-i drept, ambele meciuri au fost jucate pe hard, iar pe de altă parte Simona nu este învinsă de prea multe ori de două ori la rând de aceeași jucătoare.

Lasă un comentariu