2022 a fost unul dintre cei mai interesanți ani pentru tenisul profesionist, marcat de surprize, retrageri (așteptate sau neașteptate), reveniri, situații inedite, răsturnări de situație și chiar drame mondiale care au afectat lumea sportului în cele mai neașteptate moduri.

Două evenimente aparent fără legătură cu sportul aveau să își pună amprenta în mod definitoriu asupra evoluțiilor din lumea tenisului în anul care tocmai s-a încheiat: pandemia de COVID-19 și războiul provocat de Rusia în Ucraina.

Controverse la început de an, istorie la AO și un prim trofeu pentru Simona Halep

Dezbateri aprinse au încins spiritele în sportul alb încă de la finalul lui 2021 și începutul noului an, chiar dacă pandemia nu va marca la fel de mult sezonul de tenis ca în 2020 și 2021, când au fost anulate competiții iar altele au fost reprogramate. Pentru că a refuzat vaccinarea anti-COVID, obligatorie la intrarea în Australia, liderul ATP Novak Djokovic nu a putut participa la primul turneu de Mare Șlem al anului, Australian Open. Dacă organizatorii AO i-au dat undă verde, iar el a intrat în țară și chiar s-a antrenat pentru a participa la turneu, autoritățile australiene nu au fost la fel de înțelegătoare și l-au expulzat pe liderul mondial, care a ratat astfel participarea la Grand Slam-ul pe care îl câștigase de 9 ori în carieră.

Fără Novak Djokovic, la Australian Open se va scrie totuși istorie, atât la băieți, cât și la fete. După ce câștigase Roland Garros în 2019 și Wimbledon în 2021, Ashley Barty avea să triumfe și pe pământ natal, devenind prima jucătoare australiană care câștiga la Melbourne, după 44 de ani. La 25 de ani, australianca devenea și doar a doua jucătoare aflată în activitate, alături de Serena Williams, care câștiga un Grand Slam pe toate cele trei suprafețe. Lideră incontestabilă a clasamentului WTA de câțiva ani deja, Ashley era cea mai completă jucătoare la acel moment și părea că avea să domine tenisul feminin pentru mult timp, după cum scriam aici.

Dar asta nu se va întâmpla, pentru că, la două luni după ce ridica trofeul la Melbourne, Ashley avea să facă anunțul-șoc al retragerii definitive din tenisul profesionist. Cu 15 trofee WTA în palmares, dintre care trei de Mare Șlem, și din postura de lider mondial, Barty lua decizia total neașteptată de a spune adio tenisului când se afla pe culmile succesului, la doar 25 de ani. (Despre această decizie care a șocat lumea tenisului și mai multe despre Ashley Barty am scris aici.)

Rafael Nadal avea să scrie și el istorie la AO 2022. Spaniolul câștiga al 21-lea trofeu de Grand Slam al carierei, prin care îi depășea pe rivalii săi, Federer și Djokovic. A fost un meci senzațional, în care Nadal a revenit magistral, pentru prima oară în carieră într-o finală majoră după ce fusese condus cu 2-0 la seturi, și învingea în cinci seturi un sportiv cu 10 ani mai tânăr. (Despre această finală istorică, dar și despre reacțiile lui Roger și Novak, am scris aici.)

Nu, nu trecem de luna ianuarie fără să vorbim și despre Simona Halep, mai ales că sportiva a început anul ridicând un trofeu pe pământ australian, la unul dintre turneele pregătitoare ale AO.

Darren Cahill, de care se despărțise profesional în toamna lui 2021, avea să își facă apariția la finala Simonei și să-i transmită fostei lui eleve un „Bravo”, dovadă a relațiilor extrem de bune în care au rămas cei doi, mai ales că australianul a antrenat la turneele din ianuarie din țara sa o altă jucătoare. (Despre Darren și Simona Halep am scris atunci mai multe aici.)

Venit după un 2021 dezastruos, când, din cauza unei accidentări grave a stat departe de teren luni de zile și a ratat cele mai importante turnee, ieșind din top 10 pentru prima dată în ultimii 7 ani, trofeul câștigat în primele zile ale lui 2022 era pentru Simona mai important decât o arătau cele 250 de puncte aduse. Îi dădea un boost de încredere că poate da un restart carierei, la 30 de ani.

Deși încă departe de forma ei cea mai bună, și fără explozia jocului care în 2018 o aducea în finală la AO, sportiva noastră a făcut o figură frumoasă la primul Grand Slam al anului. Avea să fie învinsă în optimi, într-un meci maraton împotriva lui Alizé Cornet, de căldură și de tenacitatea franțuzoaicei, aflată într-o formă mai bună ca niciodată și care dobora încă recorduri personale la 32 de ani. Simona reușea una dintre revenirile ei senzaționale în setul doi, de la 1-3, însă avea să cedeze la mare luptă decisivul. (Despre acest meci deosebit de frumos puteți citi mai multe aici.)

Surprize frumoase au făcut la Australian Open și celelalte românce aflate pe tabloul principal, unele dintre ele pentru prima dată, iar despre asta am scris la vremea respectivă aici.

Simona, Ons și tenisul-spectacol. Războiul dă peste cap lumea sportului

Dacă luna ianuarie a fost plină de suspans, emoții și răsturnări de situație, februarie nu va fi nicidecum mai prejos.

Turneul de la Dubai ne interesează în mod special. Aici, Gabriela Ruse avea să obțină victoria carierei, dacă nu punem la socoteală finala WTA câștigată anul precedent (prima a carierei), învingând-o în primul tur pe jucătoarea de pe locul 5 mondial, Paula Badosa.  Românca a intrat pe teren cu privire războinică și o atitudine care arăta mai degrabă că poate câștiga meciul, decât că nu are nimic de pierdut, cum probabil s-ar fi poziționat în locul ei o altă jucătoare venită din calificări care urma să înfrunte una din top 10, după cum scriam atunci.

La rândul ei, Simona Halep avea să ajungă pentru a treia oară în carieră în semifinalele turneului WTA de la Dubai, pe care îl câștigase în precedentele dăți când se calificase în penultimul act, în 2015 și 2020. Asta, după un meci-spectacol cu tunisianca Ons Jabeur.

Simona, aflată abia în top 30 mondial în acel moment, învingea pentru prima dată după Roma 2020 o jucătoare de top 10. Despre acest meci, poate unul dintre cele mai frumoase ale anului, despre care cei de la WTA s-au întrebat dacă ar putea cele două sportive să joace săptămânal pentru a oferi spectacol, am scris pe larg aici.

După un meci atât de reușit în sferturi, Simona va cunoaște reversul medaliei în semifinale, când va întâlni o jucătoare de care se leagă ceea ce a fost, după cum a declarat, cea mai dureroasă înfrângere a carierei: finala pierdută la Roland Garros în 2017. Ostapenko, aflată în formă de zile mari, avea să joace unul dintre acele meciuri în care este, pur și simplu, unplayable, iar loviturile ei ultraputernice refuză să dea greș. Scoasă total din meci la un moment dat, sportiva noastră avea să piardă cu un scor dureros: 6-2, 6-7, 6-0. Despre acest meci de coșmar, puteți citi mai multe aici. Până la Simona, letona le scosese din turneu pe Sofia Kenin, Iga Swiatek și Petra Kvitova. Era ultima jucătoare care o învingea pe Iga, înaintea incredibilei serii de 37 de victorii neîntrerupte, care vor începe cu următorul turneu, cel de la Doha.

Turneul din Qatar avea să coincidă cu debutul războiului declanșat de Rusia în Ucraina. Rusul Daniil Medvedev avea să-l detroneze pe Novak Djokovic din fruntea clasamentului mondial chiar în săptămâna în care țara sa invada țara vecină. Noul lider mondial își exprima sprijinul pentru pace după ce se califica în semifinale la Acapulco, iar la acel meci soția sa purta culorile steagului Ucrainei.

Conaționalul său Andrei Rublev, aflat de asemenea în top 10 mondial, avea să își exprime și el clar poziția, scriind pe camera video la finalul unui meci No war, please.

Despre reacția jucătorilor de tenis după izbucnirea războiului din Ucraina am scris mai multe aici, aici și aici.

Turneul de la Doha va fi o bornă pentru Simona Halep. Învinsă încă din primul tur de Caroline Garcia, sportiva avea să posteze a doua zi pe Instagram un mesaj motivațional („Amintește-ți! Pierzi doar atunci când te oprești din a mai încerca”) în spatele căruia, aveam să aflăm câteva luni mai târziu, se afla o decizie crucială: aceea de a juca tenis în continuare. Simona avea să dezvăluie în luna august, într-un podcast cu Horia Tecău, că după acel meci a vrut să renunțe la tenis.

Turneul de la Doha va fi câștigat de poloneza Iga Swiatek. La doar 20 de ani, deținătoare deja a unui trofeu de Mare Șlem, Roland Garros 2020, Iga începea la Doha, ajutată și de retragerea din tenis a lui Ashley Barty, drumul spre statutul de cea mai bună jucătoare a lumii.

Iga o va întâlni chiar pe Simona Halep în martie, la Indian Wells, unde sportiva noastră joacă excelent și se califică după mult timp în semifinalele unui turneu WTA 1000. Poloneza intrase însă în era „imbatabila Iga”, iar Simo avea să se mulțumească cu un parcurs foarte bun la un turneu mare. Mai multe despre acest turneu, aici.

Simona intră în epoca Mouratoglou, Ons începe să scrie istorie. Un nou star în tenisul masculin

Adevăratul restart al carierei sportivei noastre părea că avea să vină odată cu academia Mouratoglou. Sfătuită de fostul ei antrenor Darren Cahill, sportiva merge în Franța și se antrenează la academia fostului antrenor de cursă lungă al Serenei Williams.

Colaborarea cu mult titratul antrenor va fi marcată de un meci remarcabil în turul doi la Madrid, contra numărului 2 mondial și principala favorită a turneului, Paula Badosa, care juca la ea acasă. „A masterclass in Madrid!”, a exclamat comentatorul meciului, în engleză, la finalul partidei, iar Badosa avea să declare despre Simona: Este o stea a tenisului. A jucat perfect. (Mai multe despre acest meci puteți citi aici.)

În turul următor, sportiva noastră avea să întâlnească și să învingă o favorită de-ale lui Mouratoglou, care se antrenează de mulți ani la academia antrenorului de origine greacă, adolescenta minune a tenisului, Coco Gauff. Meciul avea să o aducă pe Simona pe locul trei într-un clasament al banilor câștigați de jucătoare din tenis, fiind întrecută doar de surorile Williams. Mai multe despre acest meci, aici.

Sportiva noastră avea să fie eliminată în sferturi de Ons Jabeur, care își lua astfel revanșa după înfrângerea de la Dubai și avea să și câștige turneul, ajutată, poate, și de absența polonezei Swiatek (care își luase o pauză, după ce cîștigase trei turnee WTA 1000 consecutive: Doha, Indian Wells, Miami). Ons făcea istorie la Madrid, devenind prima jucătoare arabă care câștiga un trofeu WTA 1000. Tunisianca ridica pe Caja Magica cel mai mare trofeu al carierei și urca pe locul 7 WTA, cel mai bun din carieră.

Tot la Madrid avea să înceapă drumul spre istorie și un puști de 19 ani, spaniolul Carlos Alcaraz. Îl învingea în finală pe locul 3 mondial Alexander Zverev și intra în top 10 ATP, după victorii consecutive la Nadal (locul 4 mondial) și Djokovic (locul 1 mondial). „Practic, în acest moment ești cel mai bun jucător din lume. Chiar dacă ești mult mai tânăr, ai reușit să ne învingi pe toți. Avem un nou superstar în tenis și în curând ai putea fi noul lider mondial” – îi spunea Zverev la ceremonia de premiere, iar profeția sa se va împlini până la finalul anului: Carlos va deveni cel mai tânăr lider ATP din istorie, la 19 ani, 4 luni și șase zile, după ce va cuceri titlul de la US Open. Dar mai avem până atunci. Despre finala de la Madrid puteți citi mai multe aici.

Rafa Nadal scrie din nou istorie la Roland Garros, Iga Swiatek uimește lumea tenisului

Cum înaintăm încet spre vară în bilanțul anului în tenis, am ajuns și la cel de-al doilea turneu de Mare Șlem al anului, Roland Garros, care va aduce surprize încă din prima zi. Ons Jabeur, una dintre cele mai în formă jucătoare ale momentului, a fost învinsă în mod surprinzător de poloneza Magda Linette, locul 56 WTA. Pentru noi, prima zi avea să ne aducă una caldă, una rece, după cum am scris aici, unde făceam și o analiză a formei în care se aflau Simona Halep și Iga Swiatek, poloneza venind după o serie de cinci turnee câștigate la rând (Doha, Indian Wells, Miami, Stuttgart și Roma).

Prima săptămână la Roland Garros a fost una plină, cum era de așteptat. La feminin, Iga Swiatek a fost singura din top 10 care a rămas în săptămâna a doua, celelalte favorite din primul eșalon căzând pe capete: Barbora Krejcikova, Maria Sakkari, Paula Badosa, Anett Kontaveit, Ons Jabeur, Aryna Sabalenka, Karolina Plsikova, Danielle Collins și Garbine Muguruza.

Dintre cele șapte jucătoare ale noastre prezente pe tabloul principal la simplu, doar una a supraviețuit primei săptămâni. Și nu este vorba despre Simona, ci despre Irina Begu, protagonistă și a unui moment dramatic în meciul din turul doi cu rusoaica Ekaterina Alexandrova. Simona era eliminată în turul al doilea, acesta fiind cel mai slab rezultat al ei la Paris din 2015, când pierdea tot în turul doi.

De data asta, un atac de panică, primul din carieră, cum avea să mărturisească, i-a venit de hac, într-un moment în care sportiva conducea în meci. Își adjudecase ușor primul set în fața chinezoaicei de 19 ani Qinwen Zheng, 6-2, și conducea cu break, 2-1 în setul secund.

Despre toate acestea, dar și o avancronică, la acel moment, a finalei masculine din sferturi, Rafa Nadal – Nole Djokovic, citiți aici.

Deznodământul Open-ului francez va fi unul destul de previzibil. Iga Swiatek avea să se impună fără emoții în finala cu adolescenta Coco Gauff, câștigând al doilea Roland Garros din carieră, al șaselea turneu consecutiv și ajungând la 35 de victorii la rând. O egala astfel pe Venus Williams, într-un top care cuprinde jucătoarele de după anul 2000. În secolul 21, doar Roger Federer (42 victorii în 2006) și Novak Djokovic (43 în 2011) o întrec la numărul de victorii consecutive. Despre această performanță uluitoare am scris pe larg aici.

Rege pe zgură, Rafa Nadal avea să scrie încă o pagină de istorie pe suprafața lui favorită, adjudecându-și al 14-lea trofeu la Paris și al 22-lea Mare Șlem – două recorduri absolute. A fost pentru prima dată când Nadal a câștigat în același an Australian Open și Roland Garros – la 36 de ani și luptându-se aproape permanent cu accidentările.

Despre finala cu „ucenicul” Casper Ruud la care a asistat însuși regele Spaniei, dar și despre semifinala dramatică în care oponentul său, Alexader Zverev, și-a accidentat grav o gleznă, puteți citi aici.

Un Wimbledon cum nu a mai fost altul vreodată

Wimbledon 2022 a fost unul care va rămâne în istorie. Din păcate, nu din motive pozitive, ci din unele generate de războiul din Ucraina. La această ediție nu s-au acordat puncte jucătorilor, WTA și ATP luând această decizie ca protest după ce organizatorii de la Wimbledon au interzis prezența jucătorilor din Rusia și Belarus. Decizia a fost aspru contestată, însă nu a fost dublată de un boicot al celorlalți jucători, cum poate s-ar fi așteptat multă lume. Prestigiul Wimbledon-ului este prea mare ca un jucător să-și refuze șansa de a participa – doar participarea la acest turneu este o onoare uriașă în sine.

Printre jucătorii care nu au putut participa din cauza interdicției stabilite de organizatori s-a aflat și liderul ATP de la acea vreme, Daniil Medvedev, dar și compatriotul său Andrei Rublev, precum și jucătoarele din Belarus Arina Sabalenka și Victoria Azarenka.

Pe lângă această controversă uriașă, a existat și una mai mică și care ne privea direct – dacă Simona Halep, câștigătoarea penultimei ediții de la Wimbledon (în 2019, pentru că în 2020 turneul nu a avut loc din cauza pandemiei) să deschidă sau nu meciurile feminine pe terenul central, în lipsa campioanei din anul precedent, care se retrăsese, Ashely Barty. Ce s-a întâmplat până la urmă, dar și o avancronică a celui de-al treilea turneu de Mare Șlem al anului puteți citi aici.

Simona ajungea la Wimbledon cu un moral bun, după ce jucase semifinale la Birmingham, pe iarbă. Despre cum am fost la un pas să avem o finală românească la acest turneu puteți citi aici.

Wimbledon 2022 a fost o ediție fără puncte, dar cu multă emoție și surprize. Prima mare surpriză la fete a venit în ziua a doua a turneului, când Harmony Tan o elimină pe Serena Williams în primul tur la Wimbledon. Este victoria carierei pentru jucătoarea franceză.

Serena Williams își vedea din nou spulberate speranțele pentru obținerea unui nou trofeu de Mare Șlem, al 24-lea.

În ziua a treia, Greet Minnen a obținut prima victorie a carierei în fața unei jucătoare din top 10, învingând-o surprinzător pe Garbine Muguruza în primul tur, scor 6-4, 6-0.

Tot în ziua 3, favorita spectatorilor, campioana de la US Open Emma Raducanu, a fost învinsă surprinzător de franțuzoaica Caroline Garcia, aflată în mare formă în sezonul de iarbă. Garcia este una dintre marile surprize ale acestui an, reușind o revenire uluitoare în clasament și câteva victorii absolut senzaționale. Printre altele, o va învinge în aceeași lună pe Iga Swiatek chiar la ea acasă pentru, a se califica în semifinalele turneului de la Varșovia pe care îl va și câștiga – în fața unei românce, Ana Bogdan.

Ziua a patra a fost una deosebit de emoțională la Wimbledon. Jucătoarea belgiană Kristen Flipkens a jucat ultimul meci din carieră. A fost să fie cu Simona Halep, care se califica astfel în turul al treilea. Îmbrățișarea de la fileu a celor două jucătoare și Kristen în lacrimi au fost imaginile zilei la Wimbledon.

În ziua 6 Alizé Cornet a devenit eroina de la Wimbledon: a reușit ceea ce nicio jucătoare nu reușise din februarie până în iulie – să o învingă pe cea imbatabilă, lidera mondială Iga Swiatek, deținătoare a unei serii incredibile de 37 de victorii consecutive. În minimum de seturi! A fost una dintre surprizele turneului și chiar ale anului.

Ziua 7 aducea o nouă surpriză. Tatjana Maria (34 de ani, 103 WTA) se califica senzațional în sferturi la Wimbldeon, după ce o elimina pe Jelena Ostapenko (25 de ani, 17 WTA), scor 5-7, 7-5, 7-5. Letona era văzută ca una dintre favorite, după ce Iga Swiatek, numărul 1 mondial, părăsise competiția. Tatjana, mamă a două fetițe, atingea cea mai bună performanță într-un turneu de Mare Șlem, A salvat mingi de meci în setul al doilea.

Ziua 11. Ons Jabeur trecea în trei seturi de buna sa prietenă Tatjana Maria, pentru a se califica în prima finală de Mare Șlem din carieră. Devenea prima jucătoare din Africa și prima arabă care reușește o astfel de performanță.

În ziua a 11-a, Elena Rybakina se dovedește prea puternică pentru Simona Halep. Într-o zi în care jucătoarea noastră a fost trădată de serviciu, i-a fost imposibil să-i țină piept puternicei jucătoare kazahe, pe care o învinsese greu, în câte trei seturi, în întâlnirile lor anterioare. Ca în majoritatea situațiilor în care Simona este învinsă, jucătoarea care o învinge va fi și câștigătoarea turneului.

Organizatorii de la Wimbledon au interzis prezența jucătorilor și jucătoarelor din Rusia și Belarus, dar ironia sorții face ca trofeul fetelor să meargă la o jucătoare de origine rusă. În ziua 13, Elena Rybakina, născută la Moscova și care a reprezentat Rusia până în umră cu câțiva ani, scrie istorie la Wimbledon, devenind prima jucătoare din Kazahstan care câștigă un turneu de Mare Șlem.

Învinsă surprinzător, Ons Jabeur a scris și ea istorie la Wimbledon.

Ziua a 14-a a adus multașteptata finală a băieților, unde veteranul Novak Djokovic avea să îl întâlnească pe rebelul circuitului ATP, Nick Kyrgios. În mod surprinzător condus cu 2-0 la întâlnirile directe (ambele în 2017 pe hard), sârbul de 35 de ani, atunci locul 3 mondial, avea să se impună în patru seturi, 6-4, 3-6, 4-6, 6-7 (3), după 3 ore de joc, în fața australianului de 27 de ani, locul 40 ATP, aflat la prima lui finală de Mare Șlem.

Nole a celebrat în mod „tradițional” al șaptelea trofeu la Wimbledon, mănând puțină iarbă de pe terenul central. Era al patrulea Wimbledon la rând câștigat de Nole, pe care doar Andy Murray l-a învins într-o finală aici.

La finala masculină a fost prezent și prințul George, aflat pentru prima dată în loja regală la Wimbledon, alături de părinții săi, William și Kate.

Au fost momente memorabile pe terenul central de la Wimbledon, la finalul finalei băieților.

„Ești un fel de zeu al tenisului”, i-a transmis Nick Kyrgios adversarului său din finala de la Wimbledon, Nole Djokovic, la interviul de pe teren. „Nu știu dacă o să mai ajung aici”, a mai spus australianul. „Prietene, o să te întorci aici!”, i-a replicat Novak.

Kyrgios a încălcat codul vestimentar al competiției în cadrul ceremoniei de premiere și în fața Ducesei de Cambridge (la acel moment, între timp a devenit prințesă de Wales), purtând celebra șapcă roșie Jordan, pe care a etalat-o după fiecare meci din turneu, la interviul de pe teren și la conferința de presă.

Fetița lui Novak Djokovic, Tara, i-a făcut o surpriză tatălui ei și a apărut la discursul de învingător de după meci. Nole a explicat că fetița nu are încă 5 ani și nu a putut fi prezentă la meci. Cu toată familia la finală, inclusiv părinții lui, campionul a explicat absența fiului lui, Stefan: avea și el un meci. Băiatul a apărut la mai multe antrenamente de-ale lui Nole în timpul turneului.

O vară bună pentru românce

După Wimbledon, tot în iulie, Irina Begu câștiga al cincilea titlu al carierei la Palermo, pe zgură. Performanța venea la 5 ani de la ultimul trofeu la simplu, ridicat la București în 2017, după o finală cu nemțoaica Julia Goerges.

De data aceasta, Irina a trecut fără probleme, în două seturi, 6-2, 6-2, de favorita gazdelor, aflată la prima finală a carierei, Lucia Bronzetti.

La final de iulie, o nouă veste bună pentru tenisul feminin românesc: la 29 de ani, Ana Bogdan atingea prima finală WTA din carieră. Greu de crezut că a reușit acest lucru abia acum, văzând-o la ce nivel poate să joace. Sportiva din Sinaia ajunsese până atunci doar în semifinale, ultima dată în urmă cu 4 ani, în două turnee consecutive, ambele în America Latină – Monterrey şi Bogota. În turneul de la Varșovia, Ana a spart gheața și a ajuns în ultimul act fără set pierdut. Cel mai lung meci l-a avut chiar în semifinale, două ore și 13 minute, cu Katerina Baindl (fostă Kozlova) din Ucraina, scor 7-5, 7-5.

În finală, românca nu îi va face însă față lui Caroline Garcia. Franțuzoaica era într-o formă care amintea de Caroline de acum câțiva ani, când se afla în top 10. Așa s-a explicat și faptul că a produs surpriza turneului și una dintre surprizele sezonului trecut, eliminând-o pe Iga Świątek la ea acasă, în sferturi.

La doar o săptămână după prima finală WTA a carierei, Ana avea să ridice și primul trofeu WTA. A făcut-o chiar în România, la prima ediție a BCR Iași Open, turneu WTA 125. Sportiva a trecut în finală de Panna Udvardy, din Ungaria, cu 6-2, 3-6, 6-1. La 29 de ani, românca își trecea în palmares cel mai important titlu din carieră, după cele ITF obținute, și urca până pe locul 63 în clasamentul WTA.

Simona Halep și toamna surprizelor

Luna august aduce noutăți din partea Simonei Halep. Aflată la Washington, la turneele dinainte de US Open, sportiva noastră avea să anunțe că are de acum o echipă „sută la sută Mouratoglou”.

Renunța, din nou, la preparatorul fizic Teo Cercel, cel care-i fusese alături ani de zile, ultimul „supraviețuitor” român din echipa ei, după ce cu puțin timp înainte renunțase și la managerul Virginia Ruzici. Despre aceste schimbări radicale pe care nu le-am considerat neapărat de bun augur am scris mai pe larg aici.

Washington D.C se pare că nu-i priește Simonei. Pentru a doua oară consecutiv (ce-i drept, la distanță de 5 ani) la o participare a ei la turneul WTA 250 de aici, jucătoarea se vedea forțată să abandoneze în timpul jocului, din cauza stării fizice provocate, cel mai probabil, de condițiile de căldură și umiditate din capitala Statelor Unite. Suprafața de ciment pe care se joacă amplifică temperatura la nivelul solului, astfel că dacă în aer sunt 33 – 34 de grade, la nivelul solului se ajunge și la 42 – 45 de grade Celsius. Românca a renunțat în turul 2, la scorul 7-5, 2-0 pentru rusoaica Ana Kalinskaia, după ce revenise spectaculos în primul set de la 0-4 pentru a egala la 5. Avea însă să piardă ghemul pe serviciu care ar fi dus-o la 6-5, deși a  avut avantaj, conducând cu 40-0. Sportiva noastră a chemat medicul de câteva ori în timpul meciului, dar a renunțat în cele din urmă, când era condusă cu break în setul doi. Ea abandona și în 2017, în sferturile de finală cu Ekaterina Makarova, tot din cauza epuizării fizice și deshidratării. Iar anul următor refuza să mai participe la turneu.

Atât le-a trebuit „oamenilor de bine” care încep să jubileze la vreo înfrângere a Simonei și pentru care nu e vorba despre tenis, (după cum scriam aici) despre plăcerea de a urmări un sport care îți place, așa cum urmărești un spectacol de balet sau un film interesant – cu încântare, curiozitate, admirație și chiar recunoștință. Pentru mulți, Simona este despre „a câștiga” – în orice zi și în orice condiții, ca o mașină pusă pe programul „win” și care nu poate da greși. Un meci sau un trofeu câștigat de Simona nu e despre ea, despre munca ei, despre antrenamentele, sacrificiile, dorințele, personalitatea, cariera ei – victoria reverberează asupra tuturor. E o victorie colectivă, inclusiv a lui Gigel, care nu prea cunoaște el regulile la tenis, dar știe că Simona îi e datoare să câștige, în virtutea unui contract nescris, dar subînțeles – doar e româncă, de-a noastră, deci trebuie să ne dea socoteală în fiecare zi, în tot ce face.

Acești „atotștiutori” au început să vorbească despre cum Simona Halep „e terminată”, s-au întrecut în a dat verdicte și a pronostica cele mai sumbre scenarii, pe care cea mai bună jucătoare de tenis pe care a dat-o vreodată România avea să le spulbere ca o mare campioană.

Simona a câștigat la Toronto trofeul cu numărul 24 al carierei și al 9-lea de nivel WTA 1000, învingându-le pe rând pe Donna Vekic, Shuai Zhang, Jil Teichmann, Coco Gauff, Jessica Pegula și Beatriz Haddat Maia. A pierdut doar două seturi în șase meciuri – în semifinale cu americanca Pagula și în finala cu brazilianca Haddat Maia, ambele meciuri deosebit de disputate. Era primul trofeu câștigat alături de antrenorul Patrick Mouratoglou și noua echipă.

Pentru Simona, acest succes marca nu doar revenirea în top 10 mondial, „acolo unde îi este locul”, după cum a subliniat la ceremonia de premiere organizatorul turneului (și de unde ieșea în urmă cu un an din cauza accidentării teribile de la Roma care o împiedicase să-și apere punctele în 2021), pentru ea era un moment crucial al recăpătării încrederii că încă poate să facă lucruri mari în tenis, că încă are toate armele pentru a fi acolo, în cel mai înalt punct. Era încununarea unui an greu, greu în alt fel decât 2021, dar tot greu, cu suișuri și coborâșuri, un an de căutări și un an în care, după cum mărturisea, și-a regăsit plăcerea pentru tenis.

După ce câștiga la începutul lui 2022 un trofeu WTA 250 la Melbourne, pentru Simona avea să urmeze un sezon cu multe provocări și semne de întrebare, cu scăderi de motivație și chiar gânduri de retragere. Plecarea lui Darren Cahill din echipă în toamna lui 2021 avea să lase un gol ce părea greu de acoperit, însă cooptarea lui Patrick Mouratoglou era probabil cea mai bună decizie pe care Simona o putea lua, pentru că un antrenor de talia lui Darren nu putea fi înlocuit de cineva mai puțin titrat.

Alături de antrenorul francez, despre care Simona a declarat că este cel care i-a readus dragostea pentru tenis, jucătoarea a ajuns până în semifinale la Birmingham și Wimbledon, iar acum obținea titlul la Toronto, unde jucase finală în 2015. Simona mai câștigase de două ori Openul Canadei, dar de fiecare dată la Montreal (în 2016 și 2018) și își dorea un trofeu și la Toronto, acolo unde are numeroși fani care o susțin la fiecare meci. Așadar, un alt vis împlinit pentru sportiva noastră.

La 48 de ore după ce devenea campioană la Toronto, Simona  Halep avea să câștige un meci de anduranță, în care s-a luptat nu doar cu o adversară deosebit de tenace, rusoaica Anastasia Potapova, dar mai ales cu durerile fizice și cu propriile limite. Când toată lumea se aștepta să se retragă încă din primul set, Simona nu doar că l-a câștigat, dar avea să reziste și unui decisiv și, în cele din urmă, să se califice în turul al doilea la Cincinnati. Adversara sa a felicitat-o îndelung la fileu. Simona Halep – Anastasia Potapova, 6-4, 3-6, 6-3, după două ore și 15 minute de joc

Era, din păcate, ultimul moment profesional fericit, din acest an, pentru Simona. În turul doi avea să se retragă din cauza problemelor fizice, iar US Open avea să fie, din nou, unul de coșmar pentru sportiva noastră.

„Meciul acesta e pentru Ucraina, pentru familia și pentru fanii mei!” Sunt cuvintele Dariei Snigur, o jucătoare de care, dacă nu am auzit până toamna trecută, mai mult ca sigur vom mai auzi.  La primul ei meci pe tabloul principal al unui turneu de Mare Șlem, ucraineanca de 20 de ani de pe locul 124  mondial a produs o surpriză uriașă și a învins o jucătoare din top 10. Din păcate, chiar pe jucătoarea noastră din top 10.  Simona  Halep, favorită 7, care venea după un parcurs excelent la Wimbledon (semifinale) și Toronto (trofeu), se vedea eliminată încă din primul tur la US Open Tennis Championships, pentru a treia oară în ultimele cinci participări!!! Asta spune multe despre relația ei cu acest turneu, singurul de Grand Slam unde nu a jucat  finală și unde are  o singură semifinală – în 2015.

Va fi o înfrângere greu de digerat pentru sportiva noastră, care se vedea eliminată de o jucătoare venită din calificări. Simona a greșit mult, iar meciul a fost unul ciudat, după cum o arată și scorul, 2-6, 6-0, 4-6, însă prestația  Dariei a fost mult peste nivelul unei jucătoare de top 200. În setul decisiv, Simo a reușit o revenire senzațională, de la 1-5 la 4-5 și a salvat mingi de meci. Din păcate, cu o stăpânire de sine ieșită din comun pentru o jucătoare atât de lipsită de experiența marilor scene, Snigur a revenit în ultimul ghem de la 0-30 și a încheiat partida cu o victorie în care nici ea nu spera, după cum a mărturisit: „Nu credeam că o pot învinge pe Simona!” Reacția ei și cea a tatălui ei la finalul meciului spun, de altfel, totul, despre cât a însemnat această victorie, cea mai mare a carierei, pentru Daria.

Din partea Simonei urma, la puțin timp după US Open, un anunț-șoc în viața personală: divorțul de Toni Iuruc, la doar un an de la căsătoria civilă. Anterior, presa din România anunțase că pe 13 noiembrie sportiva urma să se căsătorească religios. „Nunta anului în România”, cum a fost numită, nu a mai avut, așadar, loc.

Cel mai greu meci al carierei pentru Simona Halep. Șoc în lumea tenisului

Jucătoarea va lipsi în perioada următoare de pe terenul de tenis, timp în care va suferi o operație la nas (un mixt terapeutic-estetic), după care, la sfârșitul lui octombrie, un anunț șoc va cădea ca un trăsnet în lumea tenisului: Simona Halep, suspectă de dopaj la US Open. Pe cât de neverosimil, pe atât de șocant pentru toată lumea care o cunoaște pe Simona, personal sau indirect, ca sportivă și mare campioană, cu atât mai mult cu cât substanța dopantă incriminată, Roxaduxstat, este una dintre cele care aduc una dintre cele mai mari penalizări: suspendare între 2 și 4 ani! Despre această substanță puteți citi mai pe larg aici.

Pentru Simona avea să înceapă cel mai greu meci al carierei, după cum avea să mărturisească. Iar meciul continuă și acum, la început de 2023. Sportiva este momentan suspendată din tenis și încă se judecă acest caz, despre care nu au fost date foarte multe informații. Detalii despre judecarea acestui caz de dopaj puteți citi aici, aici și aici.

Printre primii care au reacționat a fost fostul antrenor al Simonei, Darren Cahill. Australianul a fost categoric în mesajul său public: Nu există NICIO şansă ca Simona să ia în cunoştinţă de cauză sau intenţionat orice substanţă de pe lista interzisă. Niciuna. Zero! Puteți citi pe larg despre reacția lui Cahill aici.

S-a vorbit mult despre reacția antrenorului australian, prin comparație cu reacția actualului antrenor al Simonei. Mesajul lui Mouratoglou, venit tardiv, a părut rece și a fost mult mai puțin apreciat de fanii sportivei din România. În plus, mulți dintre ei nu s-au ferit să acuze în social media echipa francezului pentru circumstanțele care ar fi dus la scandalul de dopaj în care s-a văzut implicată sportiva.

În 30 de ani de carieră nu mi s-a întâmplat așa ceva. Am încredere totală în Simona și vom lupta împreună să dovedim că este nevinovată, a fost, pe scurt, mesajul antrenorului francez, despre care puteți citi mai multe aici.

Iar diferențele dintre cei doi antrenori nu se opresc aici. În timp ce Mouratoglou apărea public și sărbătorea victoriile noului său elev, Holger Rune (despre care a spus că îl va antrena până la întoarcerea Simonei pe teren), Darren Cahill (care îl antrenează în prezent pe Jannik Sinner) a venit în România pentru a o susține pe fosta sa elevă. Aici s-a întâlnit atât cu Simona, cât și cu foști colaboratori ai sportivei, precum Daniel Dobre și Teo Cercel.

Numeroase mesaje de susținere au venit mai ales de la sportivele din România, printre care și de la Sorana Cîrstea, despre care se știe că nu are o relație apropiată cu Simona Halep.

„Chiar dacă poate nu suntem cele mai bune prietene, o știu pe Simona suficient de bine pentru a crede cu tărie că nu ar atinge niciodată intențional o substanță dopantă.

Tenisul reprezintă un sport al fair-play-ului și lasă rivalitățile deoparte. Ea e o jucătoare grozavă și cred că a câștigat prin propriile merite.

Chiar sper că va ieși din situația asta și va ajunge la lumina atât de necesară pentru ea și pentru sportul nostru iubit.

WADA este o organizație profesionistă și o va ajuta să o scoată la capăt”, a scris Sorana Cîrstea, pe Instagram.

Reacții de susținere pentru sportiva noastră au venit și din vârful tenisului feminin mondial, chiar de la preşedintele Asociaţiei Jucătoarelor Profesioniste de Tenis (WTA), Steve Simon, care a declarat că nu ar pune sub semnul întrebării integritatea Simonei Halep.

O reacție nepotrivită și considerată de internauți lipsită de clasă a venit de la soțul Serenei Williams, Alexis Ohanian.

La câteva ore după anunțul Agenției Internaționale de Integritate a Tenisului privind cazul Simona Halep, Ohanian a redistribuit pe Twitter o fotografie de la meciul pe care Serena l-a disputat împotriva Mariei Sharapova la US Open 2019.  În fotografie, fondatorul platformei Reddit apare purtând un tricou cu logo-ul D.A.R.E. (Drug Abuse Resistance Education, o campanie anti-drog desfășurată în America în anii ’90), mesajul fiind îndreptat la acel meci spre Sharapova,  care revenea după o suspendare de 15 luni (fusese depistată pozitiv la Meldonium).

Fără a menționa numele Simonei, Ohanian a scris pe Twitter, la postarea cu fotografia respectivă: „Ce purtați cu toții de Halloween anul acesta??? Este un look care nu se demodează niciodată, se pare”.

Aluzia evidentă la adresa Simonei  i-a atras numeroase critici, unele dintre ele sub forma unor acuzații privind presupuse situații în care dopajul Serenei Williams ar fi fost mușamalizat sau făcând referire la finala de la Wimbledon 2019, când Simona a învins-o categoric pe Serena, dar și mesaje rasiste și sexiste.

Anul 2023 începe fără Simona Halep la turneele premergătoare Australian Open și fără vești privind mersul demersurilor în cazul de dopaj. Însă cu motive de optimism, dacă e să analizăm ultimul mesaj postat de Simona pe Instagram, în care scrie că după norii grei din 2022, așteaptă soarele în 2023.

„2022, norii tăi au fost grei. 2023, adu-mi Soarele, te rog!”, a scris fostul lider WTA în noaptea dintre ani. Reacțiile au apărut imediat, iar printre cei care au comentat a fost și actorul Andi Vasluianu, care a scris: „Deasupra norilor e soare!”.

Răspunsul Simonei Halep este unul optimist și care ne poate da speranțe: „Am citit toate mesajele voastre și vreau să vă mulțumesc din suflet pentru gândurile frumoase! Sunt în drum spre soarele de deasupra norilor, @andi.vasluianu. Nu mă las eu așa ușor! Vă îmbrățișez pe toți și vă doresc un an plin de zile senine!”

US Open. Un puști de 19 ani scrie istorie. Imbatabila Iga

Ultimul turneu de Mare Șlem al anului avea să debuteze într-o notă pozitivă pentru noi. Pe un teren anonim, unde nu ești intervievat atunci când obții victoria, fie ea banală sau senzațională, Gabi Ruse și-a făcut și ne-a făcut, încă din prima zi, bucuria de a se califica în turul 2.

Emoția sportivei la finalul meciului spune totul despre cât a însemnat pentru ea această victorie.

Nu doar că turul doi era o premieră pentru Gabi la turneul newyorkez, dar  venea după ce la începutul lunii suferise o operație la încheietura mâinii stângi. Ultimul ei meci data din iulie. Practic, Gabi nu a jucat deloc pe hard înainte de turneul de la Flushing Meadows și a reușit totuși să treacă, într-un meci extrem de echilibrat, de periculoasa australiancă de origine rusă Daria Saville, fostă Gavrilova (28 ani, 58 WTA). A fost  3-6, 6-2, 6-4, după două ore şi 15 minute de joc.

În turul al doilea se va califica și Sorana Cîrstea, după o victorie în fața nemțoaicei Laura Siegemund, în timp ce Jaqueline Cristian s-a alăturat Simonei Halep pe lista eliminatelor în primul tur, dar într-un cu totul alt context: Jaq nu mai jucase din februarie, când a suferit o accidentare gravă la genunchi, la Doha, și a avut nevoie de intervenție chirurgicală și recuperare. Prezența ei la US Open a fost în sine o victorie. În plus, jucătoarea noastră era eliminată de numărul 2 mondial de la acea vreme, estonianca Anett Kontaveit.

O mare surpriză avea să ne facă în primul tur și Irina Begu  (32 ani, 42 WTA), care reușea să o învingă pe Elise Mertens, aflată în acel moment pe locul 33 WTA, dar jucătoare aflată multă vreme în apropiere de de top 10. Irina a revenit spectaculos după ce a fost condusă cu 6-3 și 2-0. Jucătoarea noastră a câștigat șase ghemuri consecutive și și-a adjudecat la 2 setul secund, iar apoi a reușit o nouă revenire de senzație, după ce fusese condusă cu 3-1 de belgiancă în decisiv. Irina Begu – Elise Mertens 3-6, 6-2, 6-3, pentru o calificare SEN-ZA-ȚI-O-NA-LĂ în runda a doua.

De altfel, Irina Begu este cunoscută pentru reveniri de senzație în meciuri în care este condusă, dar și pentru victorii obținute la jucătoare mari. În martie, românca se calificase în turul 3 la Miami Open, după ce o învinsese în două seturi pe Aryna Sabalenka, favorita nr. 1 a competiției, scor 6-4, 6-4.

Din păcate pentru noi, toate cele trei românce care au supraviețuit turului 1 vor fi eliminate în turul secund.

Dar US Open avea încă multe povești de depănat. Toți ochii erau ațintiți la ultimul Mare Șlem al anului asupra jucătoarei cu origini românești și chineze Emma Răducanu. Britanica scria istorie cu un an în urmă când, la 18 ani, devenea prima jucătoare din istorie venită din calificări care câștiga un trofeu de Grand Slam. Reușea această performanță FĂRĂ SĂ PIARDĂ SET. Un an mai târziu, Emma, care a avusese deja un sezon slab și nu a confirmase în niciun fel triumful de la New York din 2021, devenea doar a treia deținătoare a titlului din istorie care pierde anul următor încă din primul tur. De data aceasta, FĂRĂ SET CÂȘTIGAT. 

Mai reușiseră o astfel de contrapeformanță doar Svetlana Kuznețova, în urmă cu aproape 20 de ani și Angelique Kerber, cu 5 ani în urmă. A fost un meci cu multe break-uri, mai strâns decât o arată scorul, 6-3, 6-3, în care Emma  a primit și îngrijiri medicale la degetele mâinii drepte.  Alizé Cornet  a arătat încă o dată că îi plac meciurile importante, pe scenele mari – ne amintim cum le elimina pe Simona Halep la Australian Open și pe Iga Swiatek la Wimbledon. O analiză pre-US Open 2022, despre parcursul Emmei Răducanu în anul de după triumful din 2021, aici.

Tot în primul tur a fost eliminată și campioana din 2020 de la US Open, după un an de asemenea dezastruos, Naomi Osaka, de către americancca Danielle Collins.

Cu sânge și sudoare, în turul trei la US Open! Rafa Nadal a reușit o victorie… dureroasă în turul doi la  Flushing Meadows, în fața italianului Fabio Fognini. Conducea cu 2-1 la seturi și 3-0 în setul 4, când spaniolul a reușit să se lovească singur cu rama rachetei peste nas și față, într-o scenă ușor tragi-comică, demnă de filmele cu Stan și Bran.

A aruncat racheta, apoi s-a întins pe jos, pipăindu-și nasul care sângera. A fost o lovitură urâtă, iar campionul spaniol a primit îngrijiri medicale, i-a fost pansat nasul, după care a continuat meciul, cu un pansament roz (în ton cu echipamentul) pe nas.

„Am fost puțin amețit la început, a durut puțin”, a declarat Rafa la finalul meciului, când a mărturisit că i s-a mai întâmplat așa ceva cu crosa de golf, niciodată cu racheta de tenis.

Caroline Garcia a avut un parcurs incredibil la US Open și a ajuns în premieră într-o semifinală de Grand Slam. Franțuzoaica a traversat o perioadă incredibilă, care a amintit de Caroline de acum câțiva ani, când se afla pe locul 4 mondial, iar Andy Murray prognoza că va fi numărul 1 într-o zi. Garcia a trecut în sferturi de favorita gazdelor, Coco Gauff, spulberând speranțele americancei de 18 ani la trofeu. Caroline o învinsese în iulie pe lidera mondială, Iga Swiatek, chiar la ea acasă, la turneul de la Varșovia.

De altfel, franțuzoaica avea să încheie anul câștigând Turneul Campioanelor și este una dintre jucătoarele de urmărit și în 2023.

În finalele US Open se va scrie din nou istorie, atât la fete, cât și la băieți. Iga Swiatek a dovedit că este aproape imbatabilă în finale: în acel moment câștiga a zecea finală din 11 jucate. Mai precis, câștiga ultimele 10 finale jucate, fără să piardă set.

Poloneza o învingea în ultimul act de la Flushing Meadows pe Ons Jabeur, aflată în poziția opusă: 3 titluri din 9 finale jucate. În plus, tunisianca era la a doua finală consecutivă pierdută, după cea de la Wimbledon. În schimb, la 21 de ani, Iga își trecea în palmares al treilea titlu de Mare Șlem din carieră, și al doilea anului, după cel de la Roland Garros. Statistica din dreptul polonezei, în 2022, era uluitoare: 7 titluri din 7 finale jucate.

Până la finalul anului, Iga avea să mai câștige o finală (la San Diego) și să mai piardă una (la Ostrava), palmaresul ei la început de 2023 fiind 11 finale câștigate din 13 jucate în carieră (8 din 9 doar în 2022).

Ons a fost dărâmată de această înfrângere, iar imaginile cu ea după meci au făcut înconjurul internetului. La fel și imaginea de la ceremonia de premiere, când, deși vizibil afectată, sportiva a avut grijă să aranjeze ceva în outfitul adversarei sale. Un gest mărunt, dar care spune totul despre personalitatea ei care, dincolo de tenisul spectaculos pe care îl joacă, cucerește și atrage simpatie pe toate continentele. Oamenii o iubesc și o susțin la meciuri, dar tunisianca este simpatizată inclusiv de colegele ei din circuit (situație destul de rară în tenisul feminin.)

Istorie s-a scris la US Open și la băieți. Carlos Alcaraz devenea, la 19 ani și 4 luni, cel mai tânăr lider mondial din istorie, depășindu-l pe australianul Lleyton Hewitt, numărul 1 ATP la  20 ani și 9 luni.

„Carlitos” reușea și un alt record: era jucătorul care petrecuse cel mai mult timp pe teren în timpul unei competiţii de Mare Şlem, cu un total de 23 de ore şi 40 de minute. Pentru a se califica în finală, spaniolul a disputat trei meciuri consecutive în cinci seturi. Recordul anterior îi aparţinea sud-africanului Kevin Anderson, care a pierdut finala de la Wimbledon în 2018 după ce a petrecut 23 de ore şi 20 de minute pe teren.

Carlos Alcaraz – Casper Ruud, 6-4, 2-6, 7-6 (1), 6-3, într-o finală la US Open deosebit de spectaculoasă, cu lovituri incredibile de ambele părți.

La rândul său, Casper Ruud ajungea pentru a doua oară în carieră și în 2022 într-o finală de Mare Șlem. O pierdea și pe aceasta  tot în fața unui spaniol, după ce la Roland Garros era învins de Nadal.

Norvegianul joacă însă un tenis de mare campion și, dacă a ratat trofeul de la New York și, odată cu el, postura de lider mondial, viitorul arată bine pentru jucătorul de 23 de ani care se antrenează la Academia lui Rafa Nadal, idolul său. Casper a fost aplaudat la scenă deschisă  pe Arthur Ashe, iar loviturile sale senzaționale au ridicat publicul în picioare.

Sfârșitul unei ere. Retragerea Titanilor

2022 a fost anul în care au spus adio tenisului profesionist cei doi sportivi considerați de mulți drept cei mai buni ai tuturor timpurilor, adevărații GOAT (Greatest of All Time) ai tenisului feminin, respectiv masculin, chiar dacă poate statisticile nu sunt de partea lor la modul absolut: Serena Williams și Roger Federer.

Serena Williams a ales să se retragă la US Open, iar anunțul l-a făcut înaintea turneului, într-un articol emoționant apărut în revista Vogue din luna septembrie.

„În această dimineață,  eram cu fiica mea, Olympia, care împlinește cinci ani luna aceasta, pe drum să-i facem pașaportul  înainte de o călătorie în Europa. Suntem în mașina mea, iar ea îmi ține telefonul în mână, folosind o aplicație educațională interactivă care îi place. Vocea robotului îi pune o întrebare: Ce vrei să fii când vei fi mare? Ea nu știe că ascult, dar pot auzi răspunsul pe care îl șoptește la telefon”: Vreau să fiu  soră mai mare”.

Astfel începea articolul emoționant în care marea jucătoare americană anunța că retragerea ei din tenis este una iminentă. De 23 de ori campioană de Mare Șlem la simplu, Serena mărturisea că acesta este un moment deosebit de dureros pentru ea, că niciodată nu a vrut să fie nevoită să aleagă între tenis și familie și că „nu este drept” că trebuie să facă asta. Amintind că era însărcinată în două luni când a câștigat Australian Open în 2017, marea campioană scria că urmează să împlinească 41 de ani, vrea să aibă încă un copil  și este momentul „să renunțe la ceva”.

La US Open, fiecare meci al Serenei a fost o sărbătoare, sportiva fiind ovaționată și omagiată pentru uimitoarea ei carieră, în care a adunat 858 de victorii,  73 de titluri la simplu, 23 de titluri de Mare Șlem (câte 7 la Australian Open și Wimbledon, 6 la US Open și 3 la Roland Garros), 4 medalii olimpice de aur și a fost 319 săptămâni pe locul 1 mondial.

Marea sportivă își încheia cariera în turul al treilea la US Open, după o luptă aprigă și frumoasă cu o jucătoare talentată, dar pe care istoria tenisului nu o va aminti, cel puțin până acum, într-un context mai glorios decât acesta.

Roger Federer, Michelle Obama, Simona  Halep și Patrick Mouratoglou sunt printre cei care i-au transmis mesaje Serenei Williams, la retragerea din tenisul profesionist, după cum puteți citi mai pe larg aici.

Serena nu a scris istorie singură, ci alături de Venus. Nu ar fi existat Serena, dacă nu ar fi fost Venus, avea să spună, atât de simplu și de frumos, despre sora ei mai mare, cea care a deschis drumul spre succes și care a fost inițial cea mai talentată dintre ele două. Cea aflată în lumina reflectoarelor, văzută ca o viitoare mare campioană.

Începutul carierei celor două surori și rolul tatălui lor în istoria care se va scrie timp de 25 de ani au fost surprinse într-un film artistic autobiografic lansat la finalul lui 2021, King Richard.

Serena nu a reușit să-și îndeplinească visul de a mai cuceri încă un trofeu de Mare Șlem pentru a egala recordul absolut deținut de Margaret Court, deși a ajuns în ultimii ani în mai multe finale. Le-a pierdut pe toate, ultima câștigată datând din 2017, când triumfa la Australian Open fiind însărcinată.

Dincolo de calculele hârtiei, Serena va rămâne o legendă a tenisului feminin și a sportului în general. Alături de sora ei Venus a dărâmat bariere și a schimbat mentalități într-un sport considerat ani de zile unul al privilegiaților. Iar pentru mulți va rămâne pentru totdeauna GOAT.

Cel mai iubit. Cel mai elegant. Unicul

Retragerea lui Roger Federer din tenis, previzibilă de câțiva ani, dar un moment de care ne temeam toți fanii lui , a fost, probabil, cel mai emoționant moment al anului în tenisul profesionist. Nu doar pentru că lacrimile lui Roger ne-au înduioșat pe toți, nu doar pentru că el însuși a fost atât de emoționat, ci pentru că rar vezi în sport lacrimi la retragerea unui sportiv din partea celui mai mare rival al său. Rar îi vezi într-un sport pe toți marii rivali ai unui campion alături de el în momentul retragerii.

Pentru că marele Federer a ales să se retragă la Laver Cup, unde a jucat alături de cei care i-au fost, de-a lungul unei cariere impresionante, cei mai mari adversari. Iar unii dintre ei i-au devenit cei mai mari prieteni. Probabil cea mai frumoasă fotografie din sport din 2022 este a lui Roger Federer de mână cu Rafael Nadal, doi campioni care plâng ca doi copii. Destinele lor au fost strâns legate și probabil niciunul nu ar fi fost atât de mare fără celălalt. La fel cum nici Nole Djokovic nu ar fi fost, probabil, campionul care este azi, fără ceilalți doi titani.

Federer este, probabil, cel mai iubit jucător al tuturor timpurilor, iar dacă este de înțeles că e adorat de fanii de pretutindeni, momentul retragerii lui din tenis a arătat cât de apreciat și iubit este inclusiv de foștii săi adversari și colegi de circuit. Iar asta este cu adevărat un lucru prețios și rar în sport, mai ales într-unul individual cum este tenisul.

Cariera lui Federer este, fără îndoială, una impresionantă, dar nu contează și nu va conta niciodată cine are cele mai multe trofee, cine a fost mai multe săptămâni pe locul 1 mondial, la fel cum nu contează că, deși a deținut câțiva ani recordul la titluri de Grand Slam câștigate, a fost depășit până la urmă de Nadal și Djokovic.

Federer este deasupra statisticilor, așa cum tenisul lui este mai mult decât sport, este aproape o artă. S-a vorbit de atâtea ori despre eleganța lui Federer și a tenisului lui, un tenis unic, cum probabil nu vom mai vedea vreodată. Pentru că Federer însuși este unic și nu poate fi comparat cu nimeni. Tenisul lui poezie nu poate fi cuprins și redus la statistici. Și poate că e mai bine că a fost depășit, în unele aspecte, de mai tinerii lui rivali și prieteni. Se pot bate ei pe recorduri și pe titlul de „cel mai”.

Pentru că Federer este deasupra acestei competiții. El nu poate fi judecat cu aceeași măsură. El este „cel mai” în clasamente care nu țin de regulile ATP. El va rămâne mereu cel mai iubit. Cel mai elegant. Unicul. (după cum scriam aici).

Cuvintele sunt greu de găsit într-un astfel de moment, dar Roger Federer le-a găsit pe cele mai potrivite pentru a-și anunța plecarea, dar totodată continuarea poveștii de iubire cu tenisul, dar din altă postură.

„Pentru familia mea din tenis și nu numai,

Dintre toate darurile pe care tenisul mi le-a oferit de-a lungul anilor, cel mai mare, fără îndoială, au fost oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului: prietenii mei, adversarii mei și, mai presus de toate, fanii care dau viață acestui sport. Astăzi, vreau să împărtășesc câteva vești cu voi toți.

După cum mulți dintre voi știți, în ultimii trei ani am avut parte de provocări sub formă de accidentări și operații. Am muncit din greu pentru a reveni la o formă competitivă. Dar cunosc, de asemenea, capacitățile și limitele corpului meu, iar mesajul său pentru mine în ultima vreme a fost clar. Am 41 de ani. Am jucat mai mult de 1500 de meciuri în 24 de ani. Tenisul m-a tratat cu mai multă generozitate decât aș fi visat vreodată, iar acum trebuie să recunosc când este timpul să pun capăt carierei mele competiționale.

Laver Cup de la Londra, de săptămâna viitoare, va fi ultimul meu eveniment ATP. Voi mai juca tenis în viitor, desigur, dar nu la Grand Slamuri sau în circuit.

Este o decizie dulce-amară, pentru că îmi va lipsi tot ce mi-a oferit acest circuit. Dar, în același timp, există atât de multe lucruri de sărbătorit. Mă consider unul dintre cei mai norocoși oameni de pe pământ. Am primit un talent special pentru a juca tenis și am făcut-o la un nivel pe care nu mi l-am imaginat niciodată, pentru mult mai mult timp decât am crezut vreodată că este posibil.

Aș dori să îi mulțumesc în mod special soției mele uimitoare, Mirka, care a fost alături de mine în fiecare minut. Ea m-a încălzit înainte de finale, a urmărit nenumărate meciuri, chiar și în timp ce era însărcinată în peste 8 luni și a suportat latura mea caraghioasă în drumurile pe care le-am făcut împreună cu echipa timp de peste 20 de ani. De asemenea, vreau să le mulțumesc celor patru copii minunați ai mei pentru că m-au susținut, mereu dornici să exploreze locuri noi și să creeze amintiri minunate pe parcurs. Să-mi văd familia încurajându-mă din tribune este un sentiment pe care îl voi prețui pentru totdeauna.

De asemenea, aș dori să le mulțumesc și să recunosc aportul părinților mei iubitori și surorii mele dragi, fără de care nimic nu ar fi fost posibil. Un mare mulțumesc tuturor foștilor mei antrenori care m-au îndrumat întotdeauna în direcția cea bună… ați fost minunați! Și Federației Elvețiene de Tenis, care a crezut în mine ca tânăr jucător și mi-a oferit un start ideal.

Vreau să mulțumesc și să recunosc meritele echipei mele extraordinare, Ivan, Dani, Roland și, în special, Seve și Pierre, care mi-au dat cele mai bune sfaturi și au fost mereu alături de mine. De asemenea, lui Tony, pentru că mi-a gestionat creativ afacerea timp de peste 17 ani. Sunteți cu toții incredibili și am iubit fiecare minut alături de voi.

Vreau să le mulțumesc sponsorilor mei loiali, care sunt ca niște parteneri pentru mine, precum și echipelor și turneelor din circuitul ATP, care ne-au primit pe toți cu amabilitate și ospitalitate.

Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc adversarilor mei de pe teren. Am avut norocul de a juca atât de multe meciuri epice pe care nu le voi uita niciodată. Ne-am luptat corect, cu pasiune și intensitate, iar eu am încercat întotdeauna să fac tot posibilul să respect istoria jocului. Mă simt extrem de recunoscător. Ne-am împins unul pe celălalt, iar împreună am dus tenisul la noi niveluri.

Mai presus de toate, trebuie să le mulțumesc în mod special fanilor mei incredibili. Nu veți ști niciodată câtă forță și câtă încredere mi-ați dat. Sentimentul de a intra pe stadioane și arene pline a reprezentat una dintre cele mai mari emoții din viața mea. Fără voi, aceste reușite ar fi fost mai degrabă goale și pustii, lipsite de bucuria și energia pe care le-am simțit.

Ultimii 24 de ani au fost o aventură incredibilă. Deși uneori am impresia că au trecut în 24 de ore, au fost atât de profunzi și magici încât mi se pare că am trăit deja o viață întreagă. Am avut imensul noroc de a juca în fața voastră în peste 40 de țări diferite. Am râs și am plâns, am simțit bucurie și durere și, mai presus de toate, m-am simțit incredibil de viu. Prin călătoriile mele, am întâlnit mulți oameni minunați, care vor rămâne prieteni pe viață, care și-au făcut mereu timp în programul lor încărcat pentru a veni să mă vadă jucând și să mă încurajeze în jurul lumii. Vă mulțumesc.

Când a început dragostea mea pentru tenis, eram un copil de mingi în orașul meu natal, Basel. Obișnuiam să privesc jucătorii cu uimire. Erau ca niște giganți pentru mine și am început să visez. Visele mele m-au determinat să muncesc mai mult și am început să cred în mine. Succesul mi-a adus încredere, iar această uimitoare călătorie m-a adus la acest moment.

Așadar, vreau să vă mulțumesc din suflet tuturor celor din întreaga lume care au ajutat la realizarea viselor unui tânăr copil de mingi elvețian.

În cele din urmă, jocului de tenis: te iubesc și nu te voi părăsi niciodată.”

Retragerea Serenei și cea a lui Roger au eclipsat retragerea altor campioni, precum Andrea Petkovic, Juan Martin Del Potro, Jo-Wilfried Tsonga sau Gilles Simon. Argentinianul Delpo, unul dintre puținii care au reiușit să câștige un turneu de Grand Slam în epoca Big Four (Federer, Nadal, Dkokovic, Murray), a fost văzut de altfel în tribune la turnee importante, precum US Open.

A fost anul în care s-a retras și românul Horia Tecău, care a jucat ultimul său meci oficial în confruntarea de Cupa Davis dintre Spania și România.  Horia a avut parte și de un eveniment de retragere, la care a participat și Simona Halep, alături de alți oameni de tenis și nu numai (Bethanie Mattek Sands, fosta parteneră de dublu-mixt cu care a câștigat Australian Open, Andrei Pavel și Marius Copil, Patrick Mouratoglou, Stere Halep și Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca.)

Ulterior, Tecău a devenit noul căpitan nejucător al echipei României de BJK Cup (fosta Fed Cup).

Mențiunile speciale ale anului 2022

Nu vreau să închei acest bilanț fără a trece în revistă câțiva sportivi care au atras atenția în acest an, chiar dacă nu au câștigat cele mai mari trofee din tenis sau nu au devenit numărul 1 mondial. Dar au reușit să se autodepășească și să întreacă așteptările celor din jur.

În primul rând, aș vorbi despre cele șase jucătoare care au reușit să o învingă pe Iga Swaitek după seria incredibilă de 37 de victorii consecutive. Ați citit bine, doar șase (6) sportive au reușit această performanță. Prima dintre ele a fost Alizé Cornet la Wimbledon. Franțuzoaica reușea ceea ce nicio jucătoare nu reușise din februarie până în iulie – să o învingă pe cea imbatabilă, lidera mondială Iga Swiatek, deținătoare a unei serii incredibile de 37 de victorii consecutive. În minimum de seturi! A fost una dintre surprizele turneului și chiar ale anului.

De altfel, Cornet a avut evoluții senzaționale la toate turneele de Mare Șlem ale anului, la fiecare eliminând în mod surprinzător o deținătoare de trofeu major. Lista victimelor a început cu Simona Halep la Australian Open, când Cornet ajungea, la 32 de ani, pentru prima oară în sferturi la un Grand Slam. Aveau să-i cadă victime, la următoarele turnee majore, Jelena Ostapenko, Iga Switek și Emma Răducanu – ultima campioana en titre de la US Open la acel moment.

Următoarea înfrângere pentru Iga avea să vină tot de la o franțuzoaică, de data aceasta chiar la turneul de la ea de acasă, la Varșovia, pe zgură. Caroline Garcia (28 de ani, locul 45 WTA la acel moment) o învingea în sferturi la turneul WTA 250 din capitala Poloniei, în ceea ce era prima înfrângere a polonezei pe zgură în 2022, după 18 victorii la rând pe această suprafață și trei turnee câștigate (Stuttgart, Roma și Roland Garros). Caroline a trecut în trei seturi de Iga, 6-1, 1-6, 6-4, și a reușit prima victorie din carieră în fața unui număr 1 mondial. Franțuzoaica avea să câștige turneul, învingând-o în finală cu românca Ana Bogdan.

Garcia a făcut o figură frumoasă și la US Open, unde a atins în premieră semifinale la un Grand Slam (la simplu, pentru că la dublu franțuzoaica a câștigat în 2022 al doilea titlu la Roland Garros, alături de compatrioata Kristina Mladenovici), pentru a încheia sezonul cu cel mai important trofeu al carierei, Turneul Campioanelor, în finală cu Aryna Sabalenka.

Era al patrulea titlu din 2022, an în care franțuzoaica a etalat un tenis precis, spectaculos, puternic și a câștigat patru finale din patru, revenind, după câțiva ani, în top 10 mondial. Rămâne de văzut dacă jucătoarea din Franța va reuși să îndeplinească profeția de acum câțiva ani a lui Andy Murray care o vedea drept număr 1 mondial.

La Toronto, acolo unde Simona Halep câștiga trofeul, Swiatek era eliminată în optimi de o altă jucătoare care a atras atenția în 2022, brazilianca Beatriz Haddat Maia, care avea să joace finala la Open-ul Canadei. Jucătoarea din Brazilia câștigase în vara 2022 două turnee consecutive pe iarbă, la Nottingham și Birmingham.

Pentru Iga urma încă o eliminare în optimi, la turneul WTA 1000 de la Cincinnati, când lidera mondială fiind învinsă în două seturi de americanca Madison Keys.

Finalistă la US Open în 2017, Madison Keys este o jucătoare cu arme puternice și un joc solid, care într-o zi bună poate învinge pe oricine. Din păcate, constanța nu este punctul ei forte.

Fără a avea un an senzațional (de altfel, nu a confirmat după câștigarea acelui titlu total neașteptat la Roland Garros 2021), Barbora Krejcikova o învingea pe Iga Swiatek în finală la Ostrava, performanță cu atât mai mare cu cât este cunoscut palmaresul fantastic al polonezei în finale.

Liderul mondial s-a înclinat după un meci frumos cu favorita gazdelor, scor 5-7, 7-6, 6-3. Poloneza mai pierduse o singură finală în carieră, pe prima, jucată în 2019 la Lugano. O învingea atunci Polona Hercog. Trei ani mai târziu, la momentul finalei de la Ostrava, Iga avea 10 titluri în palmares (din 12 finale jucate), dintre care 3 de Mare Șlem. Cu un palmares incredibil în acest an, în care câștigase turneele de la Doha, Indian Wells, Miami, Roma, Roland Garros și US Open, Iga se vedea învinsă de o jucătoare aflată în revenire de formă, care își adjudeca al doilea trofeu consecutiv, după ce triumfase și săptămâna anterioară, la Tallinn, în Estonia.

Ultima jucătoare care a învins-o pe Iga în 2022 a fost Aryna Sabalenka, în semifinalele Turneului Campioanelor, scor 6-2, 2-6, 6-1. Sabalenka (24 ani) s-a impus după două ore şi şapte minute de joc, obţinând prima sa victorie în cinci confruntări cu Swiatek în sezonul 2022. În finală, belarusa va fi învinsă de Caroline Garcia.

Sabalenka, o jucătoare cu un tenis agresiv și spectaculos totodată, care este unplayable în multe meciuri, se află încă în căutarea unui mare titlu al carierei. Cu mai multe trofee WTA în palmares, jucătoarea belarusă a atins doar semifinale la turnee de Mare Șlem. Sabalenka a ajuns cel mai sus numărul 2 mondial la simplu, în timp ce la dublu a fost numărul 1 WTA și a câștigat turnee de Mare Șlem alături de Elise Mertens (US Open 2019 și AO 2021).

O jucătoare care a atras atenția încă de la începutul lui 2022 a fost americanca Danielle Collins, care a ajuns la Australian Open în prima finală de Grand Slam a carierei, după ce trecuse facil în semifinală chiar de Iga Swiatek (favorită 7) în minimum de seturi, 6-4, 6-1.

Collins avea 28 de ani și a jucat mulți ani la nivel de colegiu în Statele Unite. Având arme de mare jucătoare, succesul de la AO nu venise pe neașteptate, cupă cum scriam aici. Avea deja o semifinală la Australian Open în 2019, iar în 2021 cucerise primele două turnee WTA ale carierei, la Palermo (în finală cu Gabi Ruse) și la San Jose, la câteva luni după ce suferise o operație pentru endometrioză. Collins va fi învinsă în finală de Ashley Barty, iar restul sezonului nu îi va aduce succese deosebite până la US Open, unde a ajuns în prmeieră în turul 4, învinsă de Aryna Sabalenka.

Doar alte două jucătoare au mai învins-o pe Swiatek în 2022, ambele înainte de șirul de 37 de victorii neîntrerupte: Ashley Barty, în semifinale la Adelaide și Jelena Ostapenko în turul doi la Dubai.

În 2022, Iga a reușit 67 de victorii (cele mai multe de la Serena Williams în 2013) și doar 9 înfrângeri.

O altă jucătoare care atrăgea atenția la început de 2022 și promitea un an de succes era americanca Amanda Anisimova, la turneele din Australia avându-l în echipă pe Darren Cahill. Pe Amanda o știm mai bine de la Roland Garros 2019, când campioana en titre, Simona Halep, era trimisă acasă, în sferturi, de o puștoaică americană de origine rusă de doar 17 ani, considerată de mulți la acea vreme noua senzație a tenisului feminin. I se mai spunea și „noua Șarapova”, nu doar pentru forța și agresivitatea loviturilor sale, ci și pentru apariția elegantă și atletică. Amanda Anisimova o învingea pe Simona în minimum de seturi, 6-2, 6-4 și devenea cea mai tânără jucătoare în semifinalele Roland Garros de la Jennifer Capriati, în 1990.

La Australian Open 2022, campioana en titre Naomi Osaka este învinsă în turul trei de aceeași Amanda Anisimova, acum o jucătoare matură, cu un debut foarte bun de sezon – bifa la AO a opta victorie consecutivă în 2022, după ce câștigase unul dintre turneele premergătoare AO de la Melbourne (celălalt fiind câștigat de Simona Halep). Americanca avea să fie învinsă în turul următor de cea care câștiga turneul, Ashley Barty.

Anisimova nu va confirma forma bună în restul sezonului, dar rămâne o jucătoare cu arme importante, care poate oricând „exploda” in circuit.

De menționat că, după succesul de la Roland Garros din 2019, Anisimova a trecut printr-o perioadă deosebit de grea: în august 2019, tatăl și antrenorul ei, Konstantin Anisimov, a murit la doar 52 de ani, în urma unui atac de cord. Se întâmpla chiar înainte de US Open, de la care adolescenta avea să se retragă. Nu știm unde ar fi ajuns Amanda azi dacă nu se întâmpla o astfel de tragedie în viața ei, la o vârstă atât de fragedă și în plină ascensiune profesională.

La băieți ar fi de notat evoluția norvegianului Casper Ruud, care a ajuns în două finale de Mare Șlem, ambele pierdute – Roland Garros în fața lui Rafael Nadal și US Open în fața unui alt iberic, Carlos Alcaraz. Ruud a urcat pe locul 2 mondial după finala de la US Open, devenind norvegianul cel mai bine plasat în clasamentul ATP din istorie.

Norvegianul a jucat finală și la Turneul Campionilor, pierzând în fața lui Novak Djokovic și este unul dintre numele de urmărit în tenisul masculin și în 2023.

Un alt jucător care a uimit în 2022 a fost danezul Holger Rune, care a început anul debutând în top 100 ATP și l-a încheiat în top 10 și cu primul titlu Masters al carierei, la Paris, câștigat în finală cu Novak Djokovic.

Etalând un tenis de un nivel excepțional, jucătorul care pe finalul lui 2022 l-a cooptat în echipa sa și pe Patrick Mouratoglou, reușea în finala cu Djokovic a 5-a victorie consecutivă în fața unui jucător din top 10, după ce trecuse de Hubert Hurkacz (10 ATP), Andrey Rublev (9 ATP), Carlos Alcaraz (1 ATP) și Felix Auger-Aliassime (8 ATP). Era al treilea turneu câștigat în 2022 (după Stockholm și Munchen) din cinci finale jucate.

Danezul este, cu siguranță, un jucător de urmărit în 2023.

O mențiune specială și pentru rusul Daniil Medvedev, care în februarie a devenit primul jucător din afara Big 4 care ajunge lider mondial în ultimii 18 ani. Până la el, locul 1 ATP a fost ocupat de Federer (310 săptămâni), Nadal (209), Djokovic (361) sau Murray (41).

O mențiune specială în 2022 pentru turneul Transylvania Open desfășurat la Cluj. La doar a doua ediție și prima cu spectatori, a obținut titlul de cel mai bun turneu din lume la categoria WTA 250. A adevărată performanță pentru un turneu  atât de tânăr, pe care sperăm să îl vedem mulți ani de acum încolo.

2022. THE END