Linda Nosková a privit spre cer, iar cerul i-a răspuns. Povestea din spatele trofeului de la Wimbledon

Sâmbătă, 11 iulie 2026, pe Centre Court la Wimbledon, Linda Nosková a ridicat pentru prima dată în carieră un trofeu de Mare Șlem – după unii, cel mai important din tenis, în orice caz, cel mai prestigios: Venus Rosewater Dish. A învins-o pe compatrioata ei Karolína Muchová, într-o finală 100% cehă – prima de acest fel din era Open – cu scorul 6-2, 5-7, 6-3. Probabil puțini ar fi crezut la începutul turneului că va ridica mult râvnitul trofeu.

Dar povestea acestei fete de doar 21 de ani, devenită cea mai tânără campioană la Wimbledon de la compatrioata ei Petra Kvitova în 2011, avea să facă înconjurul planetei și din alt motiv.

Foto: Captură video

La discursul campioanei, Nosková a mulțumit familiei, printre care tatăl ei, care a făcut efortul de a zbura până la Londra, deși nu le place să zboare. A recunoscut că a trecut prin „lacrimi triste și lacrimi fericite” în cele două săptămâni de turneu.

Apoi, cu vocea tremurândă, Linda a spus că nu ar fi ajuns aici „fără ea”. A privit spre cer și, cu ochii înlăcrimați a trimis un sărut de mulțumire către mama ei, Ivana, care a murit cu doi ani în urmă, chiar înainte de Wimbledon. A fost un moment sfâșietor, la care spectatorii au răspuns cu aplauze și lacrimi, camera Eurosport oprindu-se asupra unei Martina Navratilova înlăcrimate și abia stăpânindu-și emoțiile.

Un meci câștigat la mare luptă

Finala nu a fost deloc simplă. Nosková a dominat primul set, 6-2, și a condus cu 5-2 în al doilea, când a avut nu mai puțin de cinci mingi de meci.

Compatrioata și prietena ei, Karolina Muchová, a refuzat să cedeze: a salvat toate cele cinci puncte decisive și a câștigat cinci game-uri la rând, luând setul al doilea cu 7-5.

Pentru câteva minute, tânăra din Vsetín a părut copleșită de presiunea momentului. A revenit însă în decisiv, a preluat inițiativa chiar din primul game și a închis meciul 6-3, devenind, la 21 de ani, cea mai tânără campioană de la Wimbledon de la Petra Kvitová, în 2011.

O familie modestă, sacrificii, muncă și durere

Povestea Lindei începe într-o zonă rurală din regiunea Vsetín, în Moravia, Cehia. Părinții ei, Drahoš Nosek și Ivana Nosková, nu au fost sportivi. Tatăl a lucrat ca dispecer la Căile Ferate, cu ture de câte douăsprezece ore, iar mama a condus, la un moment dat, un mic magazin de haine sportive. Nu aveau resurse nelimitate, nici tradiție sportivă în familie.

Linda a pus mâna pe prima rachetă în jurul vârstei de trei ani, iar tatăl ei a fost primul care a antrenat-o așa cum a putut, pe terenurile unde familia își petrecea timpul liber.

Deși își permiteau cu greu, părinții au trimis-o la lecții private, a fost acceptată la un club privat lângă Rožnov, apoi a ajuns la academia din Elveția a Melaniei Molitor – mama Martinei Hingis. Aceasta le-a spus fără menajamente că tehnica Lindei are limitări, iar condiția ei fizică nu este una bună. Dar părinții nu i-au spus asta fetiței, au lăsat-o să se antreneze în continuare și au susținut-o cu toată puterea. Mai ales mama ei, care și-a luat chiar joburi cu ziua pentru a câștiga bani în plus.

În pandemie, mama ei a aflat că suferă de o boală gravă și a început cea mai grea luptă a vieții. Tot atunci, Linda l-a întâlnit pe Tomas Krupa, fostul antrenor al Karolinei Pliskova. El a văzut potențialul tinerei sportive și a început să o antreneze gratuit.

În 2024, rezultatele au început să apară: Linda a ajuns în sferturile de finală la Australian Open, unde a învins-o chiar pe Iga Swiatek.

Dar 2024 avea să devină cel mai greu din viața Lindei, căci avea să-și piardă mama, chiar în preajma turneului de la Wimbledon.

Doi ani mai târziu, pe Centre Court la Wimbledon, Linda Nosková a ridicat trofeul de campioană și toți am simțit că victoria este pentru mama ei.

Dincolo de teren: o campioană care nu a uitat de unde a plecat

Presa a scris că în noiembrie 2025, în loc să aleagă o vacanță exotică după finalul de sezon, Nosková a preferat să facă voluntariat la o școală din Cehia frecventată în mare parte de copii orfani și de copii din familii fără posibilități financiare.

„Aici sunt copii – orfani, fără familie, fără bani, fără casă. Sunt în jur de 300 de copii, cu aproximativ 6 profesori”, a explicat ea la acel moment, descriind o realitate complet diferită de lumea turneelor de tenis.

Gestul a fost remarcat și apreciat public tocmai pentru firescul lui: a fost alegerea unei tinere care, venind ea însăși dintr-o familie modestă, știe cât de mult contează sprijinul primit la momentul potrivit – exact genul de sprijin pe care propriii ei părinți i l-au oferit, cu resurse puține, dar cu multă dragoste.

O victorie care spune mai multe povești deodată

Triumful de la Wimbledon 2026 este, la prima vedere, povestea unei tinere de 21 de ani care a învins presiunea unei finale istorice, 100% cehe, și emoția propriilor cinci mingi de meci pierdute.

Dar este și povestea unei familii fără mari mijloace materiale, dar cu o dăruire fără limite; a unui tată care a găsit timp între ture de doisprezece ore la muncă să joace tenis cu fiica lui; a unei mame care nu s-a dat în lături de la a munci cu ziua pentru a sprijini pasiunea copilei ei; și a unei fiice care, în cel mai important moment al carierei sale, nu a privit doar spre trofeu, ci și spre cer, spre mama ei.

Al treilea trofeu din cariera Lindei Noskova este unul de Mare Șlem, o performanță care ne face să ne gândim la câte altele își va adăuga în palmares.

Este însă și o performanță a școlii cehe de tenis, care în ultimii 4 ani a dat nu mai puțin de 3 campioane la Wimbledon, Linda urmându-le pe Markéta Vondroušová (2023) și Barbora Krejčíková (2024).

De remarcat și faptul că, în ultimii 10 ani, Wimbledon a avut tot atâtea campioane. Printre ele, sigur că ne mândrim să ne-o amintim pe Simona Halep, care o spulbera pe Serena Williams în acea finală perfectă din 2019.

Lista campioanelor la Wimbledon în ultimii 10 ani:

Serena Williams (2016)