Un personaj tăcut, dar omniprezent, se insinuează în premiatul film la Cannes al lui Cristian Mungiu, Fjord. Oile. Apar vizual de câteva ori în staulul lor, alături de personajele principale (fie că acestea fac curat în grajd, le pun hrană sau țin lecții din Biblie pe lângă ele, chiar în timp ce vorbesc despre episodul nașterii lui Iisus fix într-un astfel de loc), dar sunt și pomenite în conversații. Fie ca o comparație deloc măgulitoare - Nu fi oaie! - cu sensul de nu fi laș, fricos, fie cu sensul clasic de turmă de oi - adică ființe obediente și cam prostuțe -, fie ca pretext de bună vecinătate ("Poți lăsa oile să pască pe peluza mea").