Despre mine

A urmat o pauză lungă de tenis, când preocupările mele destul de limitate în materie de sport s-au îndreptat către  fotbal și patinaj artistic. Așa că am ratat debutul pe marea scenă și apoi perioada de glorie a unui Federer, Nadal sau a surorilor Williams. La fel cum am ratat intrarea în marea arenă a tenisului a Simonei Halep.

M-am reîntors la tenis datorită prietenilor, care m-au dus la meciuri de Cupa Davis, și apoi datorită Simonei Halep, care a jucat acea finală la Roland Garros în 2014. Primul meci al ei pe care l-am urmărit vreodată.

O altă Simona m-a dus în 2016 la Cluj, la meciul de Fed Cup cu Cehia – ceea ce a consfințit (re)îndrăgostirea mea iremediabilă de sportul alb.

Au urmat multe nopți nedormite și meciuri urmărite la ore imposibile, ceea ce se mai întâmplase înainte doar la vreun breaking news nocturn la job sau la noaptea Oscarurilor – pe care le-am urmărit ani de-a rândul din interes atât personal, cât și profesional.

Ceea ce mă duce la al doilea hobby al meu – filmele. Sunt multe care îmi plac sau m-au marcat, dar, dacă mă trezește cineva în miez de noapte și mă întreabă care sunt filmele mele preferate, probabil că voi răspunde dintr-o suflare: Melancholia, Django Unchained, Interstellar, American Beauty, La Vita E Bella, Bal, Almanya – Willkommen In Deutschland. Dintre cele românești aș aminti Amintiri din Epoca de Aur, California Dreamin’, Occident.

Nu sunt o fană a ceea ce a fost numit „noul val românesc” și nu gust neapărat filmele croite după rețetă festivalieră, dar, inevitabil, îmi plac și astfel de filme.

Obiectivele mele de cinefilă declarată sunt să ajung la Anonimul și la TIFF.