Cum a devenit Alessia Pop „Vocea României”. De la Djelem Djelem la Ederlezi

Alessia Pop, antrenată de inegalabilul Tudor Chirilă, a câștigat vineri seara sezonul 13 al emisiunii Vocea României și a plecat acasă cu trofeul și premiul de 100.000  de euro. Trofeul i-a fost înmânat de cântăreața franceză Patricia Kaas, care a interpretat două melodii live în emisiune.

Alessia Pop, în finala Vocea României. Foto: Captură

Sezonul 13 (cu noroc) al emisiunii Vocea României s-a încheiat mai firesc ca niciodată. Cu Alessia Pop, Ederlezi și Tudor Chirilă.

Alessia Pop s-a prezentat în blind-uri la Vocea României cu „Gelem Gelem” (sau Dzelem, Dzelem) și a întors patru scaune în primele 15 secunde ale cântecului. Antrenorii s-au bătut pe ea. A ales să meargă la Teo și Horia, iar gândul meu în acel moment a fost că Tudor nu mai câștigă anul ăsta Vocea.

Ce e „Gelem, Gelem”

Gelem Gelem este imnul internațional al romilor și una dintre cele mai puternice piese identitare din istoria Europei. Nu e doar un cântec, ci un act de memorie colectivă.

A fost compusă în forma sa modernă de activistul și muzicianul Žarko Jovanović, un rom sârb supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste. Își are rădăcinile într-un vechi cântec țigănesc, dar Jovanović i-a rescris versurile după război, pentru a spune povestea poporului său: suferința prin care a trecut, persecuțiile, migrația, genocidul, dar și puterea de a rezista.

Adoptat ca imn oficial în 1971, la primul Congres Mondial al Romilor de la Londra,  „Gelem, Gelem” evocă tragedia Holocaustului romilor (Poraimos), în care se estimează că au murit între 250.000 și un milion de romi din Europa. Evocă totodată și promisiunea unui viitor în care viața și cultura lor să fie respectate și cunoscute.

În contextul ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, cântecul a devenit un fel de memorial sonor: o mărturie a  masacrului colectiv, dar și o modalitate de vindecare colectivă, care funcționează ca simbol al identității rome, al luptei împotriva discriminării și al recunoașterii istorice.

„Am umblat și-am tot umblat”

Gelem, Gelem s-ar traduce prin „Am umblat și am tot umblat”, cu referire directă la peregrinarea continuă a romilor prin lume.

„Am umblat, am tot umblat pe drumuri lungi,
Am întâlnit romi fericiți, am întâlnit romi nefericiți.
O, romilor, de unde veniți, cu corturile voastre pe drumuri fericite?
Am mers, am mers pe drumuri lungi, am întâlnit romi uciși de oameni răi.
O, romilor, o, frații mei, de ce vi s-a întâmplat așa ceva?
Ridicați-vă, romilor, veniți cu mine,
căci și pentru voi a sosit vremea, vremea libertății”
– cam asta spun versurile acestui cântec sfâșietor.

Ce legătură poate fi între adolescenta serafică de 16 ani și un cântec atât de greu, cu o încărcătură atât de complexă și complicată?

Nu pot exprima durerea pe care o simt romii. Am încercat măcar 1% să pot spune prin durerea mea, să mi-o transpun altfel. Eu mă exprim prin muzică„, a afirmat Alessia, enigmatic, despre alegerea melodiei.

Adolescenta a reușit să transmită toată această suferință teribilă, pe care toți am înțeles-o din cântecul ei, chiar fără să pricepem sensul cuvintelor.

Iar asta este superputerea magică și universală a muzicii, dar și talentul și inspirația acestei fetițe, care, din punctul meu de vedere, a câștigat Vocea României încă de la această primă apariție.

În finală, ca o enigmă

Alessia a rămas o enigma până la final(ă), după cum a declarat chiar antrenorul care a dus-o acolo, Tudor Chirilă. Dacă nu era clar până acum, faptul că au dat afară o concurentă de calibrul Alessiei, îi certifică pe Teo și Horia drept cei mai slabi antrenori de la Vocea României (nu dați cu pietre, opinie absolut subiectivă și asumată).  

Eliminată de cei doi în Confruntări, adolescenta a fost salvată de Tudor și a ajuns, bineînțeles, în finală.

Aici, antrenorul a vorbit inclusiv despre enigma care este Alessia și enigmatică a fost, dar atât de firească, alegerea melodiei cu care a încheiat concursul. Cu Ederlezi s-a încheiat, practic, cercul început în blind-uri cu Dzelem, Dzelem.

Ederlezi. Speranța, renașterea, bucuria

Dacă la Gelem Gelem avem durere, suferință, “Ederlezi”, una dintre cele mai cunoscute și mai încărcate simbolic piese din repertoriul rom și balcanic, este despre renaștere.

„Ederlezi” vine din turcă (Hıdırellez) și se referă la sărbătoarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie), extrem de importantă pentru romi și pentru comunitățile balcanice. Marchează începutul primăverii, revenirea la viață a naturii, norocul, fertilitatea, reînnoirea.

Cântecul este tradițional rom, transmis oral, cu variante diferite în Balcani. A devenit celebru pe plan internațional după filmul „Time of the Gypsies” (1988) al lui Emir Kusturica, pentru care  Goran Bregović a orchestrat melodia tradițională „Ederlezi”.

Și a fost finala sezonului 13

O finală la care Alessia Pop și Tudor Chirilă au venit nu doar cu voce, ci cu prezență, cu poveste, cu strategie.

Solo-ul Purple Rain a arătat forță și maturitate.

Duetul cu Tudor Chirilă, „De vei pleca”, a fost puternic și delicat în aceeași măsură, menit să pună concurenta în valoare, cu tot riscul inevitabilelor comparații cu originalii – Cristi Minculescu și Felicia Filip. A fost un risc asumat de Tudor, dar un risc calculat. Încă o alegere genială a maestrului, de acum, în ale mentoratului muzical.

Iar Ederlezi, cântat alături de naistul Cristian Ciaușu, a ridicat sala în picioare. A fost picătura care a completat magistral seara perfectă a duo-ului Alessia-Tudor.

Nu s-a mai comentat nimic după acest moment, parcă cuvintele erau de prisos. Iar atitudinea antrenorilor parcă sugera că știau deja cine e Vocea României.

Fiecare moment Alessia-Tudor fost gândit să spună o poveste, nu doar să impresioneze. Nimic nu a fost prea mult (ca la Irina, care a exploatat mult prea mult delicatețea și „curățenia” concurentei ei – cu un cântec „prea” bisericesc și apoi cu o melodie „prea” populară, un pic prea mult, și ce-i mult strică, nu mai pare autentic, ci forțat).

Deși a fost enigmatică pentru el până la final, Tudor a știut exact ce i se potrivește Alessiei, nu doar în finală. Chiar și când a scos-o din zona ei, a știut să o facă astfel încât să nu fie fals sau forțat. Publicul a simțit asta și a reacționat.

De ce câștigă (doar) Tudor Chirilă Vocea României

Tudor Chirilă nu e doar un antrenor – e un strateg, un ghid, un mentor, un maestru. A știut când să asculte – Alessia a insistat să cânte Ederlezi în finală și Chirilă a mers pe mâna ei – dacă „Dzelem, Dzelem”, la care se pregătise fără antrenor, a avut acel impact în blind-uri, cum putea Ederlezi să nu se ridice cel puțin la același nivel?

Cu această victorie, Tudor Chirilă ajunge la opt trofee la Vocea României, ultimele 5 consecutive, o performanță greu, dacă nu imposibil, de egalat.

Ca și în cazul altor concurenți, parcursul Alessiei dovedește cât de importantă e chimia dintre artist și mentor. Celelalte voci au fost poate la fel sau chiar mai bune, dar Alessia a avut momente inspirate, coerente și încărcate de sens. Tudor a știut să pună piesele exact acolo unde și cum trebuia, să o lase să strălucească în ritmul ei, să o scoată din zona de confort fără să o forțeze.

Celelalte trei finaliste au voci incontestabile, dar momentele nu au avut aceeași aură și consistență. A fost, cum ziceam, fie prea mult, fie prea puțin, fie nu cel mai bun din ce se putea alege.

Anita e o voce remarcabilă, dar putea mai mult și mai bine decât Tu ești primăvara mea (un cântec foarte frumos, dar fără strălucire și wow-ul necesare unei finale). Bohemian Rhapsody este o piesă-cult, iar momentul nu s-a ridicat la înălțimea cântecului și istoriei lui. Cu Raisa, Irina a mers prea mult într-o direcție, a mizat totul pe un public-țintă despre care a crezut că îi va aduce avalanșa de voturi, și a pierdut.

Iar despre Teo și Horia, ce pot să spun decât că, uneori, karma are simțul umorului. Au terminat pe locul 4 (ei, nu concurenta Eva, o fată cu o voce și o prezență foarte bune) și au privit-o pe concurenta eliminată de ei cum pleacă acasă cu trofeul.

Imaginea asta cred că le-a trecut multora prin minte, exact în secunda în care Tudor Chirilă a salvat-o pe Alessia, dată afară de Teo și Brenciu. Mie, recunosc, mi-a trecut.

Să revedem mai jos momentul în care Tudor Chirilă câștigă, de fapt, al optulea trofeu. Cu o gândire și o strategie pe termen lung – chiar dacă Alessia nu a fost the best la acest moment (a și explicat de ce nu a putut să intre în pielea personajului interpretat, și aici, iarăși, a fost vina antrenorilor), cum să dai afară o concurentă care ți-a arătat în blind-uri că poate să cânte așa și la care ai întors scaunul în primele 5 secunde?

Lasă un comentariu