Cel mai iubit. Cel mai elegant. Unicul

Știam cu toții că această zi va veni, dar nu voiam să ne gândim sau să vorbim despre ea. Pentru iubitorii sportului alb, pare imposibil să te gândești la o lume în care Roger Federer nu mai joacă tenis.

Chiar dacă retragerea lui s-a produs treptat și în tăcere, de trei încoace, din cauza accidentărilor el jucând foarte puține meciuri, anunțul oficial că se retrage din tenis după Laver Cup, unde va face echipă cu ceilalți trei cei mai mari contemporani cu el (Nadal, Djokovic și Murray) zguduie lumea tenisului.

Cuvintele nu sunt de ajuns și par sărace pentru a scrie, într-un astfel de moment, despre acest titan al sportului alb, la fel cum statisticile sunt seci și nu spun toată povestea minunată începută cu 24 de ani în urmă. Nu contează și nu va conta niciodată cine are cele mai multe trofee, cine a fost mai multe săptămâni pe locul 1 mondial, la fel cum nu contează că, deși a deținut câțiva ani recordul la titluri de Grand Slam câștigate, este acum depășit de Nadal și Djokovic. Federer este deasupra statisticilor, așa cum tenisul lui este mai mult decât sport, este aproape o artă. S-a vorbit de atâtea ori despre eleganța lui Federer și a tenisului lui, un tenis unic, cum probabil nu vom mai vedea vreodată.

Pentru că Federer însuși este unic și nu poate fi comparat cu nimeni. Tenisul lui poezie nu poate fi cuprins și redus la statistici. Și poate că e mai bine că a fost depășit, în unele aspecte, de mai tinerii lui rivali și prieteni. Se pot bate ei pe recorduri și pe titlul de „cel mai”. Pentru că Federer este deasupra acestei competiții. El nu poate fi judecat cu aceeași măsură. El este „cel mai” în clasamente care nu țin de regulile ATP.

El va rămâne mereu cel mai iubit. Cel mai elegant. Unicul.

Cuvintele sunt greu de găsit într-un astfel de moment, dar Federer le-a găsit pe cele mai potrivite pentru a-și anunța plecarea. Și pentru a-și exprima iubirea pentru sportul alb. Pentru că este și o veste bună în acest anunț: chiar dacă nu va mai juca în turnee, Roger va rămâne în lumea tenisului.

„Pentru familia mea din tenis și nu numai,

Dintre toate darurile pe care tenisul mi le-a oferit de-a lungul anilor, cel mai mare, fără îndoială, au fost oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului: prietenii mei, adversarii mei și, mai presus de toate, fanii care dau viață acestui sport. Astăzi, vreau să împărtășesc câteva vești cu voi toți.

După cum mulți dintre voi știți, în ultimii trei ani am avut parte de provocări sub formă de accidentări și operații. Am muncit din greu pentru a reveni la o formă competitivă. Dar cunosc, de asemenea, capacitățile și limitele corpului meu, iar mesajul său pentru mine în ultima vreme a fost clar. Am 41 de ani. Am jucat mai mult de 1500 de meciuri în 24 de ani. Tenisul m-a tratat cu mai multă generozitate decât aș fi visat vreodată, iar acum trebuie să recunosc când este timpul să pun capăt carierei mele competiționale.

Laver Cup de la Londra, de săptămâna viitoare, va fi ultimul meu eveniment ATP. Voi mai juca tenis în viitor, desigur, dar nu la Grand Slamuri sau în circuit.

Este o decizie dulce-amară, pentru că îmi va lipsi tot ce mi-a oferit acest circuit. Dar, în același timp, există atât de multe lucruri de sărbătorit. Mă consider unul dintre cei mai norocoși oameni de pe pământ. Am primit un talent special pentru a juca tenis și am făcut-o la un nivel pe care nu mi l-am imaginat niciodată, pentru mult mai mult timp decât am crezut vreodată că este posibil.

Aș dori să îi mulțumesc în mod special soției mele uimitoare, Mirka, care a fost alături de mine în fiecare minut. Ea m-a încălzit înainte de finale, a urmărit nenumărate meciuri, chiar și în timp ce era însărcinată în peste 8 luni și a suportat latura mea caraghioasă în drumurile pe care le-am făcut împreună cu echipa timp de peste 20 de ani. De asemenea, vreau să le mulțumesc celor patru copii minunați ai mei pentru că m-au susținut, mereu dornici să exploreze locuri noi și să creeze amintiri minunate pe parcurs. Să-mi văd familia încurajându-mă din tribune este un sentiment pe care îl voi prețui pentru totdeauna.

De asemenea, aș dori să le mulțumesc și să recunosc aportul părinților mei iubitori și surorii mele dragi, fără de care nimic nu ar fi fost posibil. Un mare mulțumesc tuturor foștilor mei antrenori care m-au îndrumat întotdeauna în direcția cea bună… ați fost minunați! Și Federației Elvețiene de Tenis, care a crezut în mine ca tânăr jucător și mi-a oferit un start ideal.

Vreau să mulțumesc și să recunosc meritele echipei mele extraordinare, Ivan, Dani, Roland și, în special, Seve și Pierre, care mi-au dat cele mai bune sfaturi și au fost mereu alături de mine. De asemenea, lui Tony, pentru că mi-a gestionat creativ afacerea timp de peste 17 ani. Sunteți cu toții incredibili și am iubit fiecare minut alături de voi.

Vreau să le mulțumesc sponsorilor mei loiali, care sunt ca niște parteneri pentru mine, precum și echipelor și turneelor din circuitul ATP, care ne-au primit pe toți cu amabilitate și ospitalitate.

Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc adversarilor mei de pe teren. Am avut norocul de a juca atât de multe meciuri epice pe care nu le voi uita niciodată. Ne-am luptat corect, cu pasiune și intensitate, iar eu am încercat întotdeauna să fac tot posibilul să respect istoria jocului. Mă simt extrem de recunoscător. Ne-am împins unul pe celălalt, iar împreună am dus tenisul la noi niveluri.

Mai presus de toate, trebuie să le mulțumesc în mod special fanilor mei incredibili. Nu veți ști niciodată câtă forță și câtă încredere mi-ați dat. Sentimentul de a intra pe stadioane și arene pline a reprezentat una dintre cele mai mari emoții din viața mea. Fără voi, aceste reușite ar fi fost mai degrabă goale și pustii, lipsite de bucuria și energia pe care le-am simțit.

Ultimii 24 de ani au fost o aventură incredibilă. Deși uneori am impresia că au trecut în 24 de ore, au fost atât de profunzi și magici încât mi se pare că am trăit deja o viață întreagă. Am avut imensul noroc de a juca în fața voastră în peste 40 de țări diferite. Am râs și am plâns, am simțit bucurie și durere și, mai presus de toate, m-am simțit incredibil de viu. Prin călătoriile mele, am întâlnit mulți oameni minunați, care vor rămâne prieteni pe viață, care și-au făcut mereu timp în programul lor încărcat pentru a veni să mă vadă jucând și să mă încurajeze în jurul lumii. Vă mulțumesc.

Când a început dragostea mea pentru tenis, eram un copil de mingi în orașul meu natal, Basel. Obișnuiam să privesc jucătorii cu uimire. Erau ca niște giganți pentru mine și am început să visez. Visele mele m-au determinat să muncesc mai mult și am început să cred în mine. Succesul mi-a adus încredere, iar această uimitoare călătorie m-a adus la acest moment.

Așadar, vreau să vă mulțumesc din suflet tuturor celor din întreaga lume care au ajutat la realizarea viselor unui tânăr copil de mingi elvețian.

În cele din urmă, jocului de tenis: te iubesc și nu te voi părăsi niciodată.”