La începutul pregătirilor pentru sezonul 2022, Simona Halep, rămasă fără antrenor după plecarea lui Darren Cahill, făcea cunoscută noua (mai mult sau mai puțin) ei echipă, sută la sută românească. Erau oameni cu care mai colaborase în trecut, unul dintre ei, preparatorul fizic Teo Cercel, fiind probabil cel mai vechi și constant din echipa ei. Alături de el, antrenorii Adrian Marcu și Daniel Dobre – cel care îi fusese alături la câștigarea Wimbledon 2019, când australianul Cahill își luase un an sabatic pentru a petrece timp cu familia.
„Toată lumea este acasă acum. Vă mulțumesc, băieți, că sunteți echipa și familia mea. Trecem la treabă, dar, întâi, zâmbim. Pentru Teo, zâmbetul încă este un proces în desfășurare”, scria atunci Simona pe Instagram, la o fotografie în care apărea alături de cei trei.
2022 avea să devină însă anul „reinventării” Simonei. Dacă erau speculații și chiar ea dăduse ocazional de înțeles că în jurul vârstei de 30 de ani ar urma retragerea, mai ales că până la această vârstă a obținut în carieră tot ce și-ar putea dori o jucătoare de tenis (trofee de Grand Slam, locul 1 mondial, peste 20 de titluri WTA), iată că Simo începe o nouă poveste de iubire cu tenisul. Mai matură, mai echilibrată, îmbinând armonios viața de familie cu tenisul, sportiva noastră vrea să cucerească noi vârfuri. Nu a ascuns faptul că își dorește cel puțin încă un trofeu major, iar pentru asta pare dispusă să sacrifice orice, cel puțin în ceea ce privește componența echipei ei.
La îndemnul lui Darren Cahill, românca a început în acest an să se antreneze la Academia mult titrată a celebrului Patrick Mouratoglou, cunoscut pentru faptul că în ultimii 10 ani a fost antrenorul Serenei Williams. De aici și până la a-l avea pe francezul de origine greacă antrenor exclusiv nu a mai fost decât un pas. Mouratoglou a adus în echipă încă trei francezi: sparring partner-ul Arnaud Restifo, fizioterapeuta Candice Gohier și managerul de comunicare Maxime Restif. Nu a trecut mult și Simona a renunțat și la managerul pe care l-a avut aproape toată cariera, Virginia Ruzici, începând colaborarea, tot la recomandarea lui Mouratoglou, cu Nina Wennerstrom și We Sport Agency.
Teo Cercel, singurul „supraviețuitor” din echipa anunțată de Simona la începutul sezonului este și el „epurat” acum, potrivit presei sportive. La Washington, primul turneu la care participă după Wimbledon, jucătoarea a anunțat că are acum o echipă 100% Mouratoglou. „Totul este Mouratoglou acum! Echipa este 100% Mouratoglou! Tot ce mă înconjoară are legătură cu academia lui și cu el! Credeam că o voi termina cu tenisul la 30 de ani, dar acum am început un nou capitol frumos și mă bucur de asta! Voi vedea cât de bună voi fi pe viitor! Da, am avut încredere în el din prima secundă! Nu știam nimic despre el înainte, nu mai vorbisem niciodată până să merg la academia lui în aprilie. Deci totul este nou! Dar am încredere în el și mă simt în siguranță! Vom vedea!”
Nu e cazul să dramatizăm, dar e o realitate faptul că de o altă plecare din echipă a lui Teo se leagă cel mai grav accident din cariera Simonei, care a făcut-o să rateze cele mai importante turnee și obiective anunțate de ea pentru 2021 – Roland Garros, Wimbledon și Jocurile Olimpice. Mulți au speculat în presă și în social media că accidentarea de la Roma din 2021 a fost cauzată și de absența lui Teo, cel care avea grijă de pregătirea fizică a sportivei.
Ruptura se produsese după ce, în ianuarie 2020, la turneul de la Adelaide, pregătitor pentru Australian Open, într-un meci contra Ajlei Tomljanovic, după ce a pierdut două game-uri consecutiv în primul set, Simona l-a chemat pe Darren Cahill pentru a se plânge de pregătirea fizică. „Să îi spui lui Teo că am obosit!” – a fost mesajul acid transmis de Simona australianului (de fapt, o săgeată la adresa lui Teo).
Răbufnirea nu avea să rămână fără urmări, astfel că la Australian Open Teo deja nu mai figura în echipa Simonei. Avea să fie cooptat în următorii doi ani de Sorana Cîrstea (de care îl leagă și o relație apropiată în plan personal, Sorana fiind nașa copilului lui Teo și al Alinei Tecșor). Rezultatele imediate obținute de Simona înainte ca pandemia să pună pauză sezonului competițional (semifinale la Australian Open și turneu câștigat la Dubai, după o finală epuizantă, de trei seturi, cu Elena Rîbakina) aveau să arate că sportiva avea la acel moment o pregătire fizică excelentă, în ciuda reproșurilor la adresa preparatorului ei fizic.
Cu o echipă sută la sută străină și cu un obiectiv pe care nu s-a sfiit să îl menționeze de fiecare dată în ultimele luni (un nou trofeu de Mare Șlem) rămâne de văzut dacă Simona reinventată, nu doar din punctul de vedere al echipei, dar și cu transformări vizibile, deși nu radicale, în jocul ei (încearcă să joace mai agresiv și să facă puncte mai ușor), va reuși să mai atingă vârfuri precum cele din trecut. Și dacă stabilirea unui obiectiv atât de mare, cu o echipă de profesioniști de anvergură internațională, nu pune mai degrabă o presiune suplimentară asupra Simonei care, să nu uităm, a obținut cele mai mari succese ale carierei având alături, ce-i drept, un antrenor redutabil, unul dintre cei mai buni din lume, dar fără o întreagă „armată profesionistă” în spate. Iar trofeul de la Wimbledon, cel mai important și neașteptat titlu al carierei ei, l-a obținut chiar fără Darren, ci cu Daniel Dobre alături (plus Teo Cercel și Virginia Ruzici).
Sigur că echipa este importantă în succesul unui jucător, dar nu este determinantă, așa cum ne arată numeroase exemple din tenis. Importanți sunt, pe lângă echipă, și alți factori, plus ceva greu de descris dar care ar putea fi sumarizat prin „momentum”-ul din viața sportivului. Dacă e să dăm doar un exemplu, Emma Răducanu a atins apogeul cu o echipă fără experiență la cel mai înalt nivel, pentru a nu mai reuși nimic remarcabil următorul an, cu o echipă „de top” în spate. Iar Serena Williams a încercat zadarnic ani de zile, alături de Mouratoglou și toată academia lui, să obțină acel al 24-lea Mare Șlem care ar fi făcut-o (oficial) Greatest Of All Time în tenisul feminin.
Sperăm cu toții ca schimbările făcute de Simona să fie de bun augur și o ducă acolo unde își dorește și unde ne dorim toți fanii ei. Poate că Simona reinventată sub marca Mouratoglou iubește mai mult să fie în centrul atenției și poate să câștige și atunci când așteptările sunt mari. US Open, cel mai puțin de succes Mare Șlem al sportivei, ar putea fi un bun test. Simona din trecut câștiga mai degrabă în momente când se afla „under the radar” (Roland Garros 2018 era incert pentru ea, dată fiind o accidentare la gleznă la Roma, iar la Wimbledon 2019 nimeni nu se gândea la ea ca la o favorită, fiind, la acel moment, suprafața ei cea mai slabă). Simona a explicat în trecut că la US Open este totul prea zgomotos, prea aglomerat, prea în centrul atenției, acesta fiind poate un motiv al prestațiilor ei mai puțin de succes pe marea scenă de la New York.
2022 pare un an perfect ca Simona „100% Mouratoglou” să o cucerească.
Cronici de film, muzici, tenis și viață 