Săptămâna trecută am fost la doi pași de a avea o finală românească la Birmingham. Simona și Sorana au avut un parcurs bun la primul turneu jucat pe iarbă din acest an, înainte de Wimbledon, și au ajuns amândouă în semifinale. Cum sâmbătă a plouat toată ziua, semifinalele s-au mutat duminică. Dacă ar fi câștigat, fetele noastre nu doar că jucau finala una împotriva celeilalte, dar ar fi jucat și două meciuri în aceeași zi.
Când am văzut că Simona alunecă pe iarba încă umedă și o întreabă pe arbitră dacă ea crede că se poate juca în siguranță, am început să-mi doresc să nu câștige meciul, pentru că nu voiam să se epuizeze în încă un meci și, mai ales, să riște o posibilă accidentare înainte de Wimbledon. Nu au ajutat nici remarcile comentatorului român care a evocat-o pe Mihaela Buzărnescu și accidentarea ei teribilă, petrecută tot în condiții de teren alunecos, care a scos-o (din păcate, pare că definitiv) din elita jucătoarelor de tenis. După ce a alunecat, Simona a jucat mai prudent, nu a mai alergat la fel de mult și a fost învinsă apoi, greu, în trei seturi, 6-3, 2-6, 6-4, de brazilianca Beatriz Haddat Maia, care avea să și câștige turneul, al doilea în două săptămâni pe iarbă.
Dacă pentru Simona a fost mai bine să fie eliminată în semifinale, pentru Sorana speram la o finală și poate chiar la un nou titlu – care pentru ea chiar ar fi contat. Sori s-a oprit însă și ea în semifinale, după un meci lung și greu pierdut în tiebreak-ului decisivului cu Shuai Zhang, 6-4, 1-6, 7-6 (5). De fapt, cele două meciuri au fost asemănătoare în unele puncte – ambele au durat peste două ori, au avut trei seturi, jucătoarele noastre au pierdut decisivul după ce au făcut primele break-ul și au condus în set și, în final, fiecare a avut un punct în plus față de adversară, deși amândouă au pierdut meciul.
Pentru ambele a fost o premieră frumoasă: Sorana a ajuns pentru pentru prima dată în carieră în semifinale la un turneu desfășurat pe iarbă, în timp ce Simoana a ajuns în premieră în penultimul act la Birmngham.
Și Sorana și Simona urmau să joace și săptămâna aceasta, cea de dinainte de Wimbledon, una la Eastbourne, cealaltă în Germania, la Bad Homburg. Dar asemănările s-au oprit aici. Dacă Sorana s-a resimțit după efortul din săptămâna precedentă și a abandonat după un set pierdut în primul meci, Simona a reușit două meciuri frumoase.
Primul meci, cu Katerina Siniakova, din Cehia, a fost deosebit de complicat pentru sportiva noastră. A pierdut primul set, ceea ce, până acum în acest sezon, a însemnat și pierderea meciului. Mai mult, a fost condusă cu 0-3 și în setul secund. A recuperat însă spectaculos (ceea ce ne-a amintit de revenirea, dintr-o situație similară, în finala de la Roland Garros 2018, când a fost condusă cu set și 0-3) și a câștigat 9 ghemuri la rând. Și-a adjudecat setul doi la 3, apoi a ajuns la 3-0 în decisiv. A fost rândul ambițioasei cehoaice să recupereze, dar Simona nu a lăsat să-i scape meciul din mână și a încheiat socotelile cu 6-4 în decisiv.
Meciul a însemnat și revenirea lui Mouratoglou, care a lipsit săptămâna trecută la Birmingham din echipa Simonei.
În turul doi, Simo și-a făcut viața mai ușoară trecând în două seturi 6-0, 6-3, de slovena Tamara Zidansek, numărul 58 mondial. Dacă în primul set slovena nu a găsit cheia pentru a descifra jocul Simonei, în setul doi i-a făcut chiar break și a preluat conducerea, 3-1, însă Simo a revenit și a câștigat următoarele 5 ghemuri.
Cu această victorie, românca egalează deja totalul victoriilor de anul trecut – 25 – întrerupt brutal de accidentarea de la Roma.
În sferturi, Simo are o sarcină deloc ușoară: americanca Amanda Anisimova, locul 25 WTA şi favorită 6, o sportivă cu un joc periculos a cărei victorie de acum câțiva ani în fața Simonei la Roland Garros încă ne bântuie.
Cronici de film, muzici, tenis și viață 