Iga Swiatek nu e doar neînvinsă. Iga e de neînvins. În secolul 21, doar Roger Federer (42 victorii în 2006) și Novak Djokovic (43 în 2011) o întrec la numărul de victorii consecutive.
Poloneza de 21 de ani și-a adjudecat al doilea titlu la Roland Garros, după cel din 2020 (și al doilea Grand Slam din carieră) învingând-o în finală pe americanca Coco Gauff, 6-1, 6-3. A ajuns la 35 de victorii neîntrerupte și a egalat-o astfel pe Venus Williams, într-un top care cuprinde jucătoarele de după anul 2000.
Este iunie și Iga Swiatek nu a mai fost învinsă din februarie, timp în care a câștigat nu mai puțin de ȘASE turnee WTA: Doha, Indian Wells și Miami (Double Sunshine – o performanță în sine), Stuttgart, Roma și Roland Garros.
Prima persoană din echipa ei pe care Iga a îmbrățișat-o după cucerirea titlului a fost terapeuta ei, Daria Abramowicz, care o însoțește peste tot la turnee, este parte integrantă din echipă – ceea ce spune multe despre cât contează partea mentală în succesul tinerei jucătoare din Polonia.
Iga lucrează de mult timp cu Abramowicz și, într-un interviu de anul trecut, spunea că a încercat și varianta unei ședințe săptămânale de psihoterapie, care nu a funcționat în cazul ei.
Este tot mai clar în ultimul timp că, mai ales în condiții de presiune maximă, atunci când ajungi în vârful ierarhiei mondiale, pregătirea psihologică este, poate, la fel de importantă cum este cea fizică. Este cazul mai multor jucătoare de tenis ajunse în vârf care au părut vulnerabile mental în anumite momente.
Cea mai recentă situație este atacul de panică al Simonei Halep care a însemnat practic eliminarea ei de la turneul favorit. Dar sunt și alte sportive care au vorbit de-a lungul timpului și au fost afectate de o astfel de problemă – Ashley Barty, Naomi Osaka sau Iga Swiatek însăși, care nu a confirmat imediat după ce câștiga un Grand Slam la doar 19 ani.
A avut nevoie de ceva timp pentru a putea gestiona presiunea uriașă care a venit odată cu câștigarea acelui titlu de la Roland Garros la doar un an după ce trecuse la nivel de senioare. Iga era atunci locul 54 mondial, iar cel mai bun rezultat reușit până în acel moment la un Grand Slam fusese prezența în turul patru la Australian Open. A avut nevoie nu doar de timp, dar și, pe lângă antrenament, pregătire fizică și șlefuirea talentului ei incredibil, terapie.
Ceea ce este clar diferit la Iga de câteva luni încoace față de Iga de anii trecuți e încrederea uriașă pe care o are în ea însăși. Și asta este clar rezultatul muncii pe partea psihologică, mentală.
Observăm încă la Iga mici ticuri, mai ales atunci când este foarte emoționată – la intonarea imnului Poloniei jucătoarea nu a putut să-și oprească tremurul necontrolat la ochilor – dar în timpul meciurilor, atunci când contează cel mai mult, Iga este o stâncă.
Celălalt nume important din echipa Igăi este, desigur, Tomasz Wictorowski, fostul antrenor al unei alte jucătoare poloneze, Agnieszka Radwańska. Iga a mulțumit echipei ei, în special lui Tomasz și Dariei, nu doar în discursul învingătoarei de la finalul meciului, ci și în tradiționalul mesaj scris pe camera video.
La finala feminină de la Roland Garros a asistat și fotbalistul polonez Robert Lewandowski, care a felicitat-o pe Iga după meci. Uimirea sportivei când l-a văzut a făcut ocolul rețelelor de socializare.
În discursul învingătoarei, Iga, care apare mereu la meciuri purtând o panglică cu culorile steagului ucrainean, galben și albastru, a avut și un scurt mesaj de încurajare pentru ucraineni, aplaudat la scenă deschisă de public.
Victorii care aduc victorii
Poloneza pare genul de jucătoare care se alimentează din victorii, cu cât are mai multe, cu atât câștigă mai mult și, parcă, mai ușor. Victoriile atrag victorii. Este interesant, din acest punct de vedere, faptul că seria imbatabilă a Igăi a început imediat după ce ea, prin forța împrejurărilor, mai precis retragerea liderului mondial Ashley Barty din circuit, a devenit peste noapte și neașteptat numărul 1 mondial. Învestită cu acest nou rol, Iga a căpătat deodată parcă noi puteri. A început imediat să confirme pe teren noua postură.
Întrebarea de 1000 de puncte, care va rămâne, însă, fără răspuns, este dacă Iga ar fi avut acest succes incredibil și dacă Ashley nu se retrăgea. După ieșirea Serenei din prim plan, australianca a fost singura care s-a distanța ușor de pluton și putem spune că a dominat circuitul feminin (deși sunt remarcabile și performanțele Simonei Halep care a câștigat două Grand Slam-uri și a fost numărul 1 mondial timp de 64 de săptămâni, însă românca a ieșit în 2021 din top 10 din cauza accidentărilor).
Faptul că este acolo, în vârf, nu pune presiune pe ea. Sau, dacă pune, Iga a învățat să o gestioneze. Întrebată despre acest lucru, dacă simte presiune atunci când intră pe teren și știe că se așteaptă din partea ei să câștige, pentru că este numărul 1 mondial, Iga a spus că ea vede presiunea fiind la celelalte jucătoare, ele trebuie să simtă presiune pentru că înfruntă numărul 1 mondial. Este o abordare deosebit de interesantă, iar dacă Daria Abramowicz a reușit să o facă să privească în acest fel lucrurile, asta ar explica multe din calmul și echilibrul, siguranța de sine cu care Iga pășește pe teren la fiecare meci, mereu egală, fie că joacă în primul tur sau o finală de Mare Șlem.
Nu plânge, Coco!
Adolescenta care la 15 ani uimea lumea tenisului ajungând în optimi la Wimbledon (unde era învinsă de cea care devenea campioană acolo, Simona noastră) este încă așteptată să confirme, iar așteptările celor din jur sunt uriașe.
Cori (Coco) Gauff, ajunsă între timp la 18 ani, a câștigat până acum doar două turnee mici. Se aștepta mult mai mult de la ea, era văzută drept următoarea Venus sau următoarea Serena, poate de aceea performanța ei de a juca o finală de Mare Șlem nu a fost la fel de impresionantă și lăudată ca în cazul altor adolescente de aceeași vârstă (Bianca Andreescu, Emma Răducanu, Leylah Fernandez).
Coco va confirma, cu siguranță. A ajuns în finală la Roland Garros fără set pierdut, iar faptul că a fost învinsă de o Iga care nu i-a dat nicio șansă (deși americanca a reușit un break în debutul setului 2) spune mai multe în acest moment despre Iga decât despre Coco. Iga este pur și simplu imbatabilă în acest moment. Gauff nu a jucat la nivelul ei maxim azi, dar probabil și dacă ar fi jucat, Iga tot câștiga, chiar dacă avea mai mult de muncit.
Lacrimile lui Coco de la finalul meciului sunt probabil de frustrare că nu a jucat cel mai bun tenis al ei, decât că nu a câștigat. Dacă o făcea, scria probabil istorie, nu doar pentru că ar fi câștigat un Grand Slam la 18 ani, dar și pentru că ar fi reușit ceea ce atâtea alte sportive înainte ei nu reușesc de câteva luni bune. Dar are doar 18 ani și încă mult timp în față ca să scrie istorie.
Simona 2019 vs Iga 2022
Nu știm care este rețeta ca Iga să fie învinsă. Acel moment va veni, este inevitabil, și Iga este prima care recunoaște asta. Interesant că, întrebată despre acest lucru, primul nume pe care l-a spus, ca potențială jucătoare care ar putea să o învingă, a fost Simona. Iar al doilea – Muguruza. Deci poloneza se vede învinsă nu de o colegă de generație, ci de una dintre sportivele despre care spune că le admira când juca încă la junioare.
Îi dau dreptate Igăi. Și eu cred că Simona o poate învinge. Versiunea Simonei de la Wimbledon 2019 și, mai ales, din finala cu Serena. Simona a făcut atunci un meci perfect, extraterestru. A fost perfectă – fizic, mental, tactic.
Cred că Simona din finala de la Wimbledon 2019 o poate învinge pe Iga din iunie 2022.
Cronici de film, muzici, tenis și viață 