Aflată pe culmile succesului, în fruntea clasamentului WTA de câțiva ani deja, cu 15 titluri WTA la simplu în palmares, de trei ori câștigătoare de Grand Slam, campioană en titre la Wimbledon și la Australian Open, Ashleigh Barty a luat decizia care a șocat o lume întreagă de a spune ADIO tenisului profesionist la doar 25 de ani. Dar a spus astfel DA celorlalte visuri pe care omul Ash Barty le are în viață.
Să spui că este o jucătoare completă e un clișeu și nu definește în întregime personalitatea și anvergura sportivă ale lui Ash. Tenisul ei e nu doar complex și variat, dar și diferit, unic în circuit. Într-o epocă dominată de un tenis feminin al forței și agresivității, Ash Barty a rupt cumva ritmul, a ieșit din rând și a adus pe teren o altă perspectivă. Uneori nu înțelegeai cum a câștigat un punct, un game, un set sau chiar un meci. Alteori totul părea așa ușor pentru ea, câștiga parcă fără efort. În meciuri care păreau pierdute, australianca găsea o cale prin care să câștige, iar la final rămâneai cu întrebarea – cum a făcut-o?
Ashleigh și traseul ei în sport și în viață sunt, cu siguranță, unice. Confruntată cu dificultăți emoționale și depresie, după succese venite prea rapid pentru ea (la junioare a ajuns pe locul 2 în lume și a câștigat Wimbledon la 15 ani, iar în circuitul profesionist ajunsese, alături de Casey Dellacqua, o jucătoare cu 11 ani mai mare, în trei finale de Grand Slam), Ash s-a retras din circuit la doar 17 an și a jucat cricket într-o ligă australiană feminină pentru o vreme.
Peste câțiva ani, avea să explice această retragere prematură pentru New York Times: „O parte din filosofia mea de viață a fost mereu că tenisul e un joc de care vreau să mă bucur. Când s-a transformat într-un fel de rutină, de muncă apăsătoare de care nu m-am mai bucurat, am crezut că e un moment bun să mă îndepărtez puțin.”
Tatăl ei, care a dezvăluit că este depresiv și suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, a încurajat-o să caute ajutor specializat, ceea ce Ash, o persoană introvertită, a făcut, dar nu cu ușurință. „Lucrul cel mai complicat este să vorbești despre ceea ce simți și să te deschizi. Îmi amintesc că multe dintre sesiuni se terminau cu lacrimi, dar că plecam de acolo simțindu-mă de un milion de ori mai bine”, avea să mărturisească sportiva, care a luat medicație pentru depresie timp de aproape doi ani.
După ce a avut grijă de ea, și-a luat o vacanță, a comentat meciuri, a antrenat, a mers la pescuit, a jucat cricket, Ashleigh s-a reîntors la tenisul profesionist și a dominat clasamentul WTA timp de câteva sezoane – și nu știm când s-ar fi oprit dominația ei dacă nu ar fi luat decizia să se retragă.
Între iunie 2019 și martie 2022, australianca a avut doar patru săptămâni în care nu a ocupat locul 1 WTA. A fost lider mondial timp de 119 săptămâni, al șaptelea cel mai lung total din istorie.
În tot acest timp, Barty a reușit să rămână o fată modestă, cu o candoare de copil și un zâmbet ștrengăresc. Dacă în tenis sunt rivalități și uneori poți simți tensiunea pe teren între jucătoare, Ash transmitea doar seninătate și prietenie. Cu siguranță, australianca a fost admirată și îndrăgită de colegele ei, mai degrabă decât invidiată sau privită în termeni de rivalitate.
În a doua parte a carierei, Ash și-a adus în jurul ei o echipă care i-a fost permanent alături și pe care nu a schimbat-o de-a lungul anilor. Într-un sport în care jucătoarele tind să își schimbe antrenorii atunci când au parte de eșecuri (și, nu de puține ori, chiar după ce câștigă trofee importante, cum a fost cazul lui Naomi Osaka sau al Igăi Swiatek), jucătoarea australiană și-a păstrat echipa la bine și la rău. „Am făcut totul împreună. Nimeni nu a fost schimbat. A fost incredibil. Sunteți cei mai buni” – le-a spus Ash celor din echipa ei după ce obținea trofeul suprem în tenis chiar la ea acasă, în Australia.
Ashleigh și-a anunțat retragerea într-o discuție emoționantă cu buna ei prietenă și fostă parteneră de dublu, Casey Dellaqua. Ceea ce pare o știre șocantă, un breaking news pentru jurnalele de știri, este atât de firesc și rezonabil explicat de omul Asgleigh Barty, care, la fel ca noi toți, are visuri, își dorește să fie bine și fericită în viața de zi cu zi, alături de familie și prieteni. Este atâta liniște și echilibru în cuvintele acestei fete de 25 de ani, care, aflată pe culmile succesului, are maturitatea și înțelepciunea de a înțelege că trebuie să pună stop carierei ei aflate la apogeu și să facă altceva pentru fericirea și împlinirea ei.
Deși are lumea la picioare, Ash se întoarce la lucrurile simple, se întoarce acasă, despre care spune că e locul unde și-a dorit mereu să fie. Alege astfel OMUL Ash Barty, în detrimentul SPORTIVEI Ash Barty: „Am dat absolut tot ce am acestui sport minunat și sunt foarte bucuroasă cu asta. Pentru mine, ăsta-i succesul meu. Știu că oamenii ar putea să nu înțeleagă decizia mea, și asta e ok. Sunt ok cu asta. Pentru că știu că persoana Ashleigh Barty are atâtea multe alte visuri pe care vrea să le urmărească, visuri care nu presupun neapărat să fiu mereu atât de departe de familia mea, să călătoresc prin lume, să fiu departe de casă, care-i locul unde mi-am dorit mereu să fiu. N-o să încetez niciodată să iubesc tenisul. Va fi o parte uriașă din viața mea. Dar acum știu că e important să mă bucur de următoarea fază a vieții mele, ca Ash Barty, persoana, nu Ash Barty, sportiva”.
Cronici de film, muzici, tenis și viață 