Finalul lui 2021 și începutul lui 2022 au fost marcate de două mari dezbateri în online (care acoperă și tematica acestui blog, apărut tot la începutul acestui an – film și tenis): filmul Don’t Look Up și cazul Novak Djokovic vs Australia – liderul mondial ATP a fost oprit să intre în țara de la Antipozi din cauza problemei cu viza și a situației incerte privind vaccinarea anti-COVID.
Ce mi se pare comun și frapant la ambele subiecte nu e polarizarea opiniilor sau vehemența unora dintre combatanți, ci faptul că arată că în lumea de azi, fiecare trăiește practic în realitatea lui, diferită de a altora. Și nu e vorba de faptul comun și atât de discutat că fiecare percepe realitatea și lumea subiectiv, filtrat prin caracteristicile propriei personalități și experiențe de viață – știm cu toții că realitatea este o chestiune de perspectivă. E mult mai mult de atât. Același eveniment, real pentru unii, e considerat inventat de alții – numiți, tot mai des zilele astea, conspiraționiști. Ceva real pentru mine, e o realitate inventată, ca în Wag The Dog, pentru alții. Nu e doar că vezi 6 sau 9 în funcție de locul în care stai – e ca și cum am trăi pe planete sau în dimensiuni diferite.
Ceea ce trăim nu a apărut acum, nouă e doar amplitudinea acestui fenomen și faptul că acum există parcă mai multe ocazii să îl vedem cu ochiul liber și să îl trăim chiar și când ieșim până în colț la Mega.
Cât despre Don’t Look Up, pe care toată lumea l-a comentat în fel și chip, cred că este o parodie excelentă a lumii în care trăim. Ceea ce este realitate pentru mulți este negat de alții, fie că e vorba despre încălzire globală, pandemie, forma Pământului sau dacă omul a ajuns sau nu pe Lună.
Filmul a fost comparat cu Melancholia lui Lars von Trier. Recunosc, și eu m-am dus cu gândul la acest film de artă, dar prin opoziție. Doar pretextul apocaliptic e asemănător, în rest, avem o capodoperă cinematografică acolo, un film mediocru cu actori mari dincoace.
Cazul Djokovic nu îl voi comenta în termeni de cine are dreptate, mai ales că este încă în desfășurare, nu a fost dat un verdict final. Și oricum situația e una complexă, nu e totul alb sau negru, sunt implicații inclusiv politice și electorale (să nu uităm că e an electoral în Australia). Cred doar că trăim vremuri triste, dacă sportul ajunge să genereze astfel de conflicte, iar sportivii ajung subiecte în presă la alte rubrici decât cea de sport.
Cronici de film, muzici, tenis și viață 